Caen , Clermont-Ferrand , Grenoble , Lyon , Montpellier , Nancy-Metz , Nantes , Rennes , Toulouse
Rentrée scolaire des enseignants:
lundi 3 septembre 2007 .
Rentrée scolaire des élèves:
mardi 4 septembre 2007.
Vacances de la Toussaint:
samedi 27 octobre 2007
jeudi 8 novembre 2007
Vacances de Noël:
samedi 22 décembre 2007;
lundi 7 janvier 2008;
Vacances d'hiver:
samedi 16 février 2008
lundi 3 mars 2008;
Vacances de printemps:
samedi 12 avril 2008
lundi 28 avril 2008;
Vacances d'été:
jeudi 3 juillet 2008
mardi 2 septembre 2008.
Le départ en vacances a lieu après la classe, la reprise des cours le matin des jours indiqués.
joi, 13 septembrie 2007
Livre: Le rugby expliqué aux filles
Et si comme lors de la Coupe du monde de football en 1998 en France, le Mondial de rugby séduisait aussi les filles ? Et pas seulement via des calendriers de joueurs aguichants... Mode d'emploi.
La coupe du monde du rugby bat son plein et, malgré vos talons hauts et vos jupes crayon, vous aimeriez bien participer à l’effervescence générale…Seulement, quand on vous dit "pack", vous pensez aux bouteilles d’eau dans les rayons du supermarché ? Une "cocotte", pour vous, c’est une demi-mondaine ? "Gilbert" vous évoque seulement le prénom de votre beau-père? Pas de panique, le "Petit guide du rugby pour les filles" est là pour vous familiariser avec les règles du ballon ovale et son vocabulaire, comment dire…, très particulier. Ce petit livre tout rose (la couverture, pas le texte !) est écrit avec humour par… une fille, Stéphania Franchitto. Cette jeune femme de 29 ans est à bonne école puisque son copain n’est autre qu’un rugbyman ! Avec elle, vous apprendrez que "la mêlée, ce monstre mi homme mi-bête qui avance et recule sur le terrain, est en fait très organisé, un peu comme votre dressing…". Et que Brennus n’est pas le nom d’un chien, mais le bouclier offert chaque année aux champions de France. Si d’aventure, la lecture de son livre vous donnait envie de copier Stephania, c’est-à-dire de vous acoquiner avec un rugbyman, la jeune femme vous aide à trouver crampons à votre pied. "Vous avez toujours été une fan de Mister T dans "L’Agence tous risques" ? Vous êtes une femme de pilier !" "Vous vous voyez bien à la place du ballon, blottie contre son torse… Vous êtes une femme de troisième ligne !" Bon à savoir pour les brindilles de moins de 50 kilos, les rugbymen peuvent mesurer jusqu’à deux mètres et peser 115 kilos !Très pédagogique, ce petit guide comprend un test à mi-parcours pour vérifier vos progrès en rugby. L’auteur de ces lignes a obtenu un dix sur dix. A vous de jouer ! Ah oui, une chose encore : la lecture du livre de Stephania Franchitto peut-être utilement complété par le visionnage du calendrier des Dieux du stade."Le petit guide du rugby pour les filles", de Stéphania Franchitto, aux éditions Mango, 63 pages, huit euros.
Septembrie - începe şcoala!
Septembrie e, mai peste tot în lume, luna începerii şcolilor. Şi mai peste tot găseşti în ziare sau asculţi la radio sau vezi pe micul ecran cam aceleaşi plângeri, cam aceleaşi nemulţumiri vizând costul manualelor, lipsa de igienă, de profesori calificaţi, de programe conforme cu cerinţele moderne, care or fi acelea.
Ca un făcut, fiecare nou ministru al educaţiei, fie el neamţ sau francez sau italian sau român, are ceva de schimbat, de anulat, de completat, în fine, de pus la punct. Un punct care urgent devine virgulă în momentul în care se schimbă administraţia. Motiv de campanie electorală, dar şi motiv de luptă sindicală, învăţământul e tot mai mult un soi de "lucru în sine", o temă problematică şi problematizabilă, cu tot mai puţine legături cu "subiectul". Iar subiectul e şcolarul, elevul, studentul, cel care îşi vede tot mai rar şi mai puţin părinţii ocupaţi sau absenţi şi a cărui familie (măcar ca număr de ore petrecute împreună) e şcoala, o familie apatică şi dezinteresată şi ea, precum cea naturală. Nimeni nu mai are timp pentru lucrurile fundamentale. Pentru dialog, de exemplu. Părinţii sunt ocupaţi să facă bani, acasă sau aiurea în lumea asta mare, diriginţii sunt şi ei obosiţi şi plictisiţi să fie înlocuitori de părinţi, profesorii sunt tot mai puţin dispuşi să vadă cam ce le-ar trebui celor din bănci ca să stea cu drag acolo şi să nu caute prietenii dubioase, dar atractive, care să-i facă să se simtă, în sfârşit, părtaşi ai propriei lor vârste, dificile şi lăsate de izbelişte.
Campanii peste campanii pentru omnipotentul internet, pentru cornul cu lapte, pentru informatică, pentru ceea ce se crede că s-ar cere de urgenţă într-un anumit moment al vieţii şcolare. Sentimentul meu este că vorbim de două lumi paralele, lumea şcolarilor, a acelor fiinţe modelabile vârâte într-un malaxor uriaş, şi lumea programatorilor, a celor care imaginează răspunsuri la întrebări pe care nu le cunosc. Confuzia şi haosul nu ne aparţin numai nouă aici. Ele sunt vizibile peste tot, dintr-o parte în alta a continentului, ca să mă rezum doar la criza şcolii europene. Cu uimire se constată în nenumărate ţări de veche tradiţie, cu universităţi de peste o mie de ani, că absolvenţii de liceu nu mai ştiu nici vorbi ca lumea şi, vai, nici scrie corect în limba naţională, că totul se "simplifică" sub impulsul conciziei sms-urilor, că vocabularul se restrânge la un pumn de cuvinte.
Şi, în consecinţă, dialogul la fel. Copiii, mai mari sau mai mici, ajung să "discute" între ei prin hohote de râs, prin fluierături, prin pumni, prin îmbrânceli. Poate părea paradoxal, dar sărăcia de cuvinte duce la sărăcia de simţire, la secătuirea sentimentelor, la împuţinarea reacţiilor în faţa acestei lumi cu dramele ei din ce în ce mai multe, la care de mic eşti împins să devii imun.
Lucrurile pe care nu le putem numi nu există. Ce mai înseamnă pentru şcolarii de azi cuvintele sensibilitate, afecţiune, loialitate, blândeţe, generozitate, a căror substanţă nu au cunoscut-o niciodată, n-au fost ajutaţi să o identifice, s-o simtă, s-o preţuiască? Aşa că-i mult mai simplu să văruim pereţii, să curăţăm toaletele, să ştergem de praf cataloagele de anul trecut, să dăm un pic de lustru. Dar nici lucrurile astea nu ne sunt la îndemână! Vom pune accent deci pe ecuaţii, pe descrierea frunzei şi a peţiolului, pe legea gravitaţiei, pe formula apei. A apei de ploaie cu care ne prefacem că vindecăm răni profunde. Ale acelei părţi neidentificate pe niciun atlas anatomic, numite suflet. Care, neputând fi identificat, nu există deci, dar care ne doare al dracului de tare, prea târziu, când am trecut de toate şcolile, atât de târziu că nu se mai poate face nimic.
Ca un făcut, fiecare nou ministru al educaţiei, fie el neamţ sau francez sau italian sau român, are ceva de schimbat, de anulat, de completat, în fine, de pus la punct. Un punct care urgent devine virgulă în momentul în care se schimbă administraţia. Motiv de campanie electorală, dar şi motiv de luptă sindicală, învăţământul e tot mai mult un soi de "lucru în sine", o temă problematică şi problematizabilă, cu tot mai puţine legături cu "subiectul". Iar subiectul e şcolarul, elevul, studentul, cel care îşi vede tot mai rar şi mai puţin părinţii ocupaţi sau absenţi şi a cărui familie (măcar ca număr de ore petrecute împreună) e şcoala, o familie apatică şi dezinteresată şi ea, precum cea naturală. Nimeni nu mai are timp pentru lucrurile fundamentale. Pentru dialog, de exemplu. Părinţii sunt ocupaţi să facă bani, acasă sau aiurea în lumea asta mare, diriginţii sunt şi ei obosiţi şi plictisiţi să fie înlocuitori de părinţi, profesorii sunt tot mai puţin dispuşi să vadă cam ce le-ar trebui celor din bănci ca să stea cu drag acolo şi să nu caute prietenii dubioase, dar atractive, care să-i facă să se simtă, în sfârşit, părtaşi ai propriei lor vârste, dificile şi lăsate de izbelişte.
Campanii peste campanii pentru omnipotentul internet, pentru cornul cu lapte, pentru informatică, pentru ceea ce se crede că s-ar cere de urgenţă într-un anumit moment al vieţii şcolare. Sentimentul meu este că vorbim de două lumi paralele, lumea şcolarilor, a acelor fiinţe modelabile vârâte într-un malaxor uriaş, şi lumea programatorilor, a celor care imaginează răspunsuri la întrebări pe care nu le cunosc. Confuzia şi haosul nu ne aparţin numai nouă aici. Ele sunt vizibile peste tot, dintr-o parte în alta a continentului, ca să mă rezum doar la criza şcolii europene. Cu uimire se constată în nenumărate ţări de veche tradiţie, cu universităţi de peste o mie de ani, că absolvenţii de liceu nu mai ştiu nici vorbi ca lumea şi, vai, nici scrie corect în limba naţională, că totul se "simplifică" sub impulsul conciziei sms-urilor, că vocabularul se restrânge la un pumn de cuvinte.
Şi, în consecinţă, dialogul la fel. Copiii, mai mari sau mai mici, ajung să "discute" între ei prin hohote de râs, prin fluierături, prin pumni, prin îmbrânceli. Poate părea paradoxal, dar sărăcia de cuvinte duce la sărăcia de simţire, la secătuirea sentimentelor, la împuţinarea reacţiilor în faţa acestei lumi cu dramele ei din ce în ce mai multe, la care de mic eşti împins să devii imun.
Lucrurile pe care nu le putem numi nu există. Ce mai înseamnă pentru şcolarii de azi cuvintele sensibilitate, afecţiune, loialitate, blândeţe, generozitate, a căror substanţă nu au cunoscut-o niciodată, n-au fost ajutaţi să o identifice, s-o simtă, s-o preţuiască? Aşa că-i mult mai simplu să văruim pereţii, să curăţăm toaletele, să ştergem de praf cataloagele de anul trecut, să dăm un pic de lustru. Dar nici lucrurile astea nu ne sunt la îndemână! Vom pune accent deci pe ecuaţii, pe descrierea frunzei şi a peţiolului, pe legea gravitaţiei, pe formula apei. A apei de ploaie cu care ne prefacem că vindecăm răni profunde. Ale acelei părţi neidentificate pe niciun atlas anatomic, numite suflet. Care, neputând fi identificat, nu există deci, dar care ne doare al dracului de tare, prea târziu, când am trecut de toate şcolile, atât de târziu că nu se mai poate face nimic.
marți, 11 septembrie 2007
Cancerul şi telefonul mobil !
Expunerea timp de zece minute la radiatiile emise de telefonul mobil poate produce cancer, potrivit unui studiu realizat de o echipa de cercetatori din Israel, publicat in revista New Scientist, informeaza independent.co.uk.
Cercetatorii au descoperit ca radiatiile emise de telefoanele mobile pot activa divizarea celulelor, fenomen important pentru dezvoltarea tumorilor. Acest fenomen se poate intampla chiar si la un nivel scazut de radiatii.Autoritatile guvernamentale din Marea Britanie au stabilit, pe baza unor cercetari stiintifice amanuntite, ca radiatiile electromagnetice emise de dispozitive precum telefoanele mobile pot dauna sanatatii numai daca se supraincalzesc.Noul studiu, realizat de cercetatorii de la Institutul de stiinta Weizmann din Rehovot, Israel, a scos la iveala faptul ca telefoanele mobile pot declansa modificari potential periculoase la nivelul celulelor, iar acest lucru se intampla fara a avea legatura cu modificarile de temperatura.
Cercetatorii care au realizat noul studiu au expus celule de cobai si umane la un camp de radiatii electromagnetice. Specialistii au utilizat niveluri de radiatii de zece ori mai mici decat cele produse de un telefon mobil.Dupa doar cinci minute de expunere, cercetatorii au identificat productia de kinaze reglate extracelular (ERK1/2), substante chimice care stimuleaza divizarea si dezvoltarea celulelor.
Cancerul apare in momentul in care organismul nu mai poate impiedica dezvoltarea si divizarea excesiva a celulelor in locuri nepotrivite.Totusi, alti cercetatori spun ca divizarea celulelor este un proces natural, care are loc in organism in mod constant, pe masura ce tesutul se dezvolta sau se regenereaza, si care nu conduce de obicei la formarea de tumori. Specialistii spun ca mai sunt necesare studii asupra acestui subiect.
Cercetatorii au descoperit ca radiatiile emise de telefoanele mobile pot activa divizarea celulelor, fenomen important pentru dezvoltarea tumorilor. Acest fenomen se poate intampla chiar si la un nivel scazut de radiatii.Autoritatile guvernamentale din Marea Britanie au stabilit, pe baza unor cercetari stiintifice amanuntite, ca radiatiile electromagnetice emise de dispozitive precum telefoanele mobile pot dauna sanatatii numai daca se supraincalzesc.Noul studiu, realizat de cercetatorii de la Institutul de stiinta Weizmann din Rehovot, Israel, a scos la iveala faptul ca telefoanele mobile pot declansa modificari potential periculoase la nivelul celulelor, iar acest lucru se intampla fara a avea legatura cu modificarile de temperatura.
Cercetatorii care au realizat noul studiu au expus celule de cobai si umane la un camp de radiatii electromagnetice. Specialistii au utilizat niveluri de radiatii de zece ori mai mici decat cele produse de un telefon mobil.Dupa doar cinci minute de expunere, cercetatorii au identificat productia de kinaze reglate extracelular (ERK1/2), substante chimice care stimuleaza divizarea si dezvoltarea celulelor.
Cancerul apare in momentul in care organismul nu mai poate impiedica dezvoltarea si divizarea excesiva a celulelor in locuri nepotrivite.Totusi, alti cercetatori spun ca divizarea celulelor este un proces natural, care are loc in organism in mod constant, pe masura ce tesutul se dezvolta sau se regenereaza, si care nu conduce de obicei la formarea de tumori. Specialistii spun ca mai sunt necesare studii asupra acestui subiect.
Sur RFI
mercredi 12 septembre 2007
Quel suivi médical pour les délinquants sexuels ?
prochainement RFI
A l’occasion du quatrième Congrès international francophone sur l’agression sexuelle - Paris, du 13 au 15 septembre 2007.Le problème de la récidive des délinquants sexuels a refait surface dans l’actualité au mois d’août avec l’affaire Francis Evrard, arrêté pour le viol d’un enfant de 5 ans un mois après sa sortie de prison.
Existe-t-il un traitement médical de la pédophilie ?
Comment le mettre en place, assurer un suivi médical et social efficace ?
Avec le Dr Bernard Cordier, psychiatre à l’hôpital Foch de Suresnes et le témoignage du Dr Benoît Dassylva, médecin psychiatre à l'Institut Philippe-Pinel de Montréal au Québec, une structure qui fait autorité dans ce domaine.
Quel suivi médical pour les délinquants sexuels ?
prochainement RFI
A l’occasion du quatrième Congrès international francophone sur l’agression sexuelle - Paris, du 13 au 15 septembre 2007.Le problème de la récidive des délinquants sexuels a refait surface dans l’actualité au mois d’août avec l’affaire Francis Evrard, arrêté pour le viol d’un enfant de 5 ans un mois après sa sortie de prison.
Existe-t-il un traitement médical de la pédophilie ?
Comment le mettre en place, assurer un suivi médical et social efficace ?
Avec le Dr Bernard Cordier, psychiatre à l’hôpital Foch de Suresnes et le témoignage du Dr Benoît Dassylva, médecin psychiatre à l'Institut Philippe-Pinel de Montréal au Québec, une structure qui fait autorité dans ce domaine.
duminică, 9 septembrie 2007
SFATURI PENTRU CEI MAI MICI ŞCOLARI !
Mai sunt doar câteva zile până la începerea noului an şcolar. Unii copii abia aşteaptă să păşească în clasa I, însă pentru alţii este o adevarată tragedie. Asta fiindcă se vor trezi devreme, nu vor mai sta acasă cu părinţii toată ziua şi nu se vor mai uita de dimineaţă până seara la desene animate.Infomileanca vă prezintă câteva sfaturi care vă pot ajuta să-i pregătiţi pe micuţi pentru prima zi de şcoală.
- Dacă cel mic nu a fost la grădiniţă, cu câteva zile înainte de începerea şcolii invitaţi acasă câţiva puşti de aceeaşi vârstă, pentru a se acomoda. În ziua începerii şcolii, vă puteţi întâlni cu aceiaşi copii şi cu mămicile lor, pentru a merge împreună la şcoală. Dacă a fost la grădiniţă, va fi mai uşor, pentru că este obişnuit deja cu copiii, cu programul, cu trezitul de dimineaţă.
-Dacă micuţul e foarte ataşat de dv., exersaţi despărţirile cu câteva zile înainte. Îl puteţi duce la bunica sau la o mătuşă, sub pretextul că lucraţi, dar că mâine îl veţi lua cu siguranţă. Trebuie însă să vă ţineţi de cuvânt şi să mergeţi să-l luaţi la ora la care i-aţi promis. În prima zi de şcoală, îi explicaţi că vă veţi întoarce peste câteva ore, că atunci când l-aţi luat de la bunică, şi va înţelege. În acest fel, nu va mai plânge după dumneavoastră.
- E important să-i explicaţi copilului că a trece în clasa întâi înseamnă că trebuie să fie mai responsabil, că va avea teme de făcut.
- Trebuie să-i spuneţi că va avea noi colegi şi o învăţătoare la fel de drăguţă ca educatoarea lui. Nu se va mai juca la fel de mult, dar va învăţa lucruri noi. În plus, aici poate întâlni o parte dintre colegii de la grădiniţă.
- Luaţi-l şi pe el când cumpăraţi hăinuţele de şcoală şi rechizitele. E important să-şi aleagă o parte din lucruri, să fie încântat de ele şi să pro-fitaţi de ocazie pentru a-i explica cum era pe vremea dumneavoastră, pentru a-i alunga orice teamă.
- Dacă cel mic nu a fost la grădiniţă, cu câteva zile înainte de începerea şcolii invitaţi acasă câţiva puşti de aceeaşi vârstă, pentru a se acomoda. În ziua începerii şcolii, vă puteţi întâlni cu aceiaşi copii şi cu mămicile lor, pentru a merge împreună la şcoală. Dacă a fost la grădiniţă, va fi mai uşor, pentru că este obişnuit deja cu copiii, cu programul, cu trezitul de dimineaţă.
-Dacă micuţul e foarte ataşat de dv., exersaţi despărţirile cu câteva zile înainte. Îl puteţi duce la bunica sau la o mătuşă, sub pretextul că lucraţi, dar că mâine îl veţi lua cu siguranţă. Trebuie însă să vă ţineţi de cuvânt şi să mergeţi să-l luaţi la ora la care i-aţi promis. În prima zi de şcoală, îi explicaţi că vă veţi întoarce peste câteva ore, că atunci când l-aţi luat de la bunică, şi va înţelege. În acest fel, nu va mai plânge după dumneavoastră.
- E important să-i explicaţi copilului că a trece în clasa întâi înseamnă că trebuie să fie mai responsabil, că va avea teme de făcut.
- Trebuie să-i spuneţi că va avea noi colegi şi o învăţătoare la fel de drăguţă ca educatoarea lui. Nu se va mai juca la fel de mult, dar va învăţa lucruri noi. În plus, aici poate întâlni o parte dintre colegii de la grădiniţă.
- Luaţi-l şi pe el când cumpăraţi hăinuţele de şcoală şi rechizitele. E important să-şi aleagă o parte din lucruri, să fie încântat de ele şi să pro-fitaţi de ocazie pentru a-i explica cum era pe vremea dumneavoastră, pentru a-i alunga orice teamă.
Fumatul = Orbire !
Fumătorii riscă de patru ori mai mult să-şi piardă vederea în comparaţie cu cei care nu fumează, arată un studiu efectuat de o echipă de specialişti australieni. Cei dependenţi de nicotină riscă o degenerescenţă maculară - boală care afectează retina - şi să-şi piardă treptat vederea.
Numai în Franţa, peste 1,3 milioane de oameni suferă de această boală, prima cauză de cecitate la persoanele cu vârste de peste 50 de ani.
În Mileanca există tendinţa de creştere a fumatului în rândul femeilor, acestea depăşind deja 10 % din numărul fumătorilor din comună.
Numai în Franţa, peste 1,3 milioane de oameni suferă de această boală, prima cauză de cecitate la persoanele cu vârste de peste 50 de ani.
În Mileanca există tendinţa de creştere a fumatului în rândul femeilor, acestea depăşind deja 10 % din numărul fumătorilor din comună.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)