La grippe devrait toucher 4 millions de personnes !

Il faut utiliser des mouchoirs à usage unique et se couvrir la bouche dès que l'on tousse, car on est contagieux tant que dure la toux.
Des mesures simples mais efficaces sont essentielles pour éviter de contaminer l'entourage.
À partir de l'analyse de la situation dans l'hémisphère Sud au moment de l'hiver austral, les experts du réseau Sentinelles-INSERM pensent qu'il pourrait y avoir en France quatre millions de personnes touchées par la grippe. En revanche, il est trop tôt pour dire si la grippe 2008 sera plus sévère que celle de l'année dernière.
Fièvre élevée, fatigue, courbatures et maux de tête sont les premiers symptômes de cette infection respiratoire aiguë, qui s'accompagne d'une toux sèche et douloureuse, d'une rhinite et d'une fatigue intense. Les formes compliquées (surinfection bactérienne, voire pneumonie) font toute la gravité de la maladie, particulièrement chez les personnes âgées ou fragilisées pour qui la vaccination est fortement recommandée. La grippe entraîne quelque 2 000 décès annuels, dont plus de 90 % chez les plus de 65 ans.

Mileanca - fără gunoaie !

Primăria Mileanca trebuie să aibă grijă ca localitatea să fie curată, iar gunoaiele să nu fie aruncate oriunde, ci în spaţii special amenajate, dacă vrea să evite amenzile. Potrivit ordonanţei Gărzii de Mediu Botoşani, această activitate de control se va efectua în mod permanent: „Activitatea are un caracter permanent şi vizează verificarea tuturor localităţilor rurale cu privire la respectarea prevederilor ordonanţei privind gospodărirea localităţilor”. Potrivit ordonanţei menţionate, consiliul local trebuie să ia măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii publice, pentru conservarea şi protecţia mediului. Autorităţile locale au datoria de a preveni poluările accidentale a mediului sau a surselor şi cursurilor de apă, prin depozitarea necontrolată a deşeurilor de agenţi economici sau cetăţeni.
De asemenea, administraţia publică locală trebuie să realizeze sisteme moderne de colectare, depozitare, transport şi prelucrare a deşeurilor şi gunoaielor şi să amenajeze locuri speciale de depozitare. În această perioadă comisarii Gărzii de Mediu Botoşani efectuează controale cu privire la respectarea cerinţelor legale de funcţionare pentru depozitele de deşeuri orăşeneşti şi rurale.

Corn şi lapte...la gimnaziu !

Peste 200 de elevi din clasele V-VIII Mileanca vor primi, în anul 2008, produse lactate şi de panificaţie. Extinderea programului “Laptele şi cornul” şi pentru ciclul gimnazial este prevăzută în Legea bugetului de stat pe acest an, în care se precizează că produsele vor fi acordate gratuit. Şcolile au început să trimită Primăriei listele cu numărul de elevi din clasele V-VIII.
Sunt şi copii care cred că această propunere este bine-venită. Mulţi dintre elevii şcolii mănâncă laptele şi cornul, mai ales după patru ore de curs. Cei cu mai puţini bani cred că s-ar simţi nedreptăţiţi dacă nu ar primi.
În Scutari şi Codreni, sunt cazuri în care singura masă a copiilor este cea pe care o iau la şcoală. Unii copii iau de la colegii lor laptele şi cornul şi le duc acasă, la fraţi, pentru că doar cu asta se hrănesc, afirmă majoritatea
cadrelor didactice de la şcolile menţionate.

Fără nunţi !

Ministerul Culturii începe reabilitarea şi modernizarea căminelor printr-un proiect naţional care va costa aproape o jumătate de milion de euro. Vechile cămine construite pe vremea comuniştilor, lăsate în paragină, vor fi racordate la reţele de internet, dotate cu aparatură informatică şi vor fi modernizate după standarde UE. „Acum sunt închiriate pentru organizarea diverselor petreceri, care nu au nicio legătură cu viaţa culturală. După reabilitare, administratorii vor răspunde penal dacă vor fi prinşi că pun la dispoziţie căminele pentru nunţi, botezuri sau alte acţiuni de acest fel", susţine ministrul culturii, Adrian Iorgulescu.

Eminescu - 2008

In ultima perioada a vietii sale, Mihai Eminescu a fost catalogat drept „nebun”, „lunatic”, „sifilitic”. Nici nu e de mirare, atât timp cât doctori veniti de la Paris pentru a-si spune parerea in legatura cu sanatatea marelui nostru poet au scris in documentele medicale ca „el sufera de slienatiune mentala cu accese acute, produse probabil de gome syphilitice la creer”. Din pacate diagnosticul pus de medicii francezi a ramas, pâna in zilele noastre, motivul mortii „Luceafarului”, fara ca nimeni sa incerce sa studieze acest caz apelând la serviciile medicinei moderne. Numai ca, nu trebuie sa fii medic sau specialist pentru a-ti da seama ca ceva „scârtâie” in verdictul mortii lui Eminescu. De remarcat, chiar si pentru un profan al meseriei de medic, este raportul doctorului curant al lui Mihai Eminescu, V. Vines, cel care a avut grija de sanatatea lui Eminescu in ultimele trei luni de viata ale poetului. Iata ce scria doctorul intr-un raport intocmit in martie 1889: „Injectiile mercuriale ce i s-au facut nu au influentat cu nimic mersul boalei”. Cu toate acestea, intoxicatia cu mercur a dus la decesul lui Eminescu!!!
Putin inainte de internarea sa in sanatoriu, Mihai Eminescu cazuse in patima bauturii, dupa cum afirmau unii din prietenii sai. „Consuma mult, abuza de bauturi alcoolice si facea excese venerice. Dadea impresia ca nu este in totalitatea facultatilor sale intelectuale. Era tot mai trist, devenise tacut, ii placea singuratatea, nu mai lucra. Intra in localuri publice, consuma fara sa plateasca, cerea bani de la toti cei pe care-i cunostea”, declara prof. dr. Al. Sutu, directorul Institutului „Caritatea”. Odata internat, Eminescu cerea mâncare, spunând tuturor ca ii este foame pentru ca nu a mâncat de mult timp. Mânca tot ce i se dadea cu mare pofta si bea cât de mult vin putea. De altfel, nu era interesat sau impresionat de faptul ca se afla in sanatoriu si nici nu a intrebat vreodata de ce fusese adus in acel loc. Din punct de vedere al fizicului, Eminescu avea o constitutie robusta, cu o musculatura foarte dezvoltata. Nu prezenta dificultati de vorbire sau de scriere. Mai târziu, cu putin inainte de moartea sa, poetul prezenta unele disfunctionalitati de vorbire, pierderea memoriei, mers sovaitor si incepuse sa adune si chiar sa manânce diferite lucruri marunte de pe jos. Nu era sensibil la frig, fiind vazut de foarte multe ori aproape dezbracat când temperaturile erau foarte scazute. Pe masura ce i se administrau injectii cu mercur, Eminescu a inceput sa-si piarda si capacitatile mintale. Astfel, spre sfârsitul vietii, scria si citea de cinci-sase ori acelasi lucru fara a-si da seama ca se repeta.
Asa cum am precizat, la momentul internarii sale, Eminescu nu prezenta deficiente de gândire sau memorie. Numai ca mercurul si-a facut inca o data datoria. Marele gânditor incepuse sa delireze. Spunea tuturor ca va deveni milionar din publicarea articolelor si a poeziilor sale. Mai mult, sustinea ca va face diamante din pietre. Aduna frunze ale diferitilor copaci din curtea institutului in care era internat, spunând ca erau bani. Scria pe zidurile sanatoriului fragmente din poeziile sale, numere reprezentând milioane si chiar miliarde. Avea de gând sa cumpere intinderi mari de pamânt si chiar intreaga planeta. Afirma ca este patronul sanatoriului si ca are diamante in capul sau. Toate aceste stari de dementa alternau cu stari de luciditate, care pun sub semnul intrebarii justetea diagnosticului pus de medicii francezi. Cel putin asa sustineau martorii vremii. Dar adevarul era cu totul altul...
Mult timp s-a vorbit, anterior internarii lui Eminescu in Institutul condus de prof. dr. Al Sutu, despre existenta unei perioade negre in viata lui Mihai Eminescu, denumita de oamenii vremii „marea intunecime”. Cât de corecta a fost acea apreciere vom vedea in cele ce urmeaza. Octav Onicescu si Aurel Avramescu, matematicieni de valoare, dupa studierea manuscriselor marelui poet (in majoritate concepute in timpul bolii, unele datând din lunile ianuarie-martie 1889), au ajuns la concluzia ca Eminescu avea cunostinte profunde in matematica, iar calculele lui erau opera unui om lucid, care poate realiza un studiu stiintific, si nicidecum scrierile unui debil. Mai mult, specialisti ai vremii s-au pronuntat asupra studiilor sanscrite ale poetului, apreciind ca toate acestea sunt la nivelul unui specialist, facându-se referire la studiile efectuate in perioada bolii. „Studiile efectuate de Mihai Eminescu in perioada de dinaintea bolii seamana mai mult cu amprentele unui amator, insa cele efectuate dupa punerea diagnosticului releva nivelul unui specialist in domeniu”, afirma A. Bhose, specialist.
Din actele medicale ale vremii, semnate de medici renumiti, reiese ca, la internare, Eminescu suferea de discrete simptome maniacale si depresive. Asadar, totul era de natura psihica, mai ales ca in respectivele documente se subliniaza clar lipsa altor fenomene organice de alta natura. Or, daca avea sifilis, este imposibil ca toti cei care l-au consultat si tratat pe Eminescu sa nu specifice ca diagnostic sifilisul. Nici autopsia nu a relevat existenta acestei boli.
Dupa cum se stie, Eminescu a fost supus unui tratament cu mercur, la Botosani, la indicatia unor medici vienezi, care au prescris acest lucru dupa o internare a poetului in Austria. Cu toate acestea, medicii de la Botosani si de la Iasi care l-au ingrijit pe Eminescu nu pot fi facuti responsabili de sensibilizarea organismului poetului pentru ca, fiind convinsi ca Eminescu nu sufera de sifilis, au intrerupt cura cu mercur. Mai mult, medicul curant al poetului din ultimile trei luni de viata ale „Luceafarului”, dr. Vines, sustine, intr-un raport, ca lui Eminescu i-ar fi fost fatale una, maxim doua injectii cu mercur intr-o a doua faza, data fiind starea generala a poetului. Or, asa cum stim, Eminescu a fost supus unei intregi cure de tratament cu aceasta substanta toxica. Astfel, dupa doua tratamente cu mercur, Mihai Eminescu se stinge, la 15 iunie 1889, in urma unui banal atac de cord.
Intrebarea care se pune acum, la aproape 119 ani de la moartea sa si la 158 de ani de la nasterea geniului poeziei românesti, este cine si de ce a avut interesul ca Mihai Eminescu sa dispara? Care au fost motivele ce au dus la diagnosticarea gresita (sifilis), aplicarea unui tratament gresit (injectii cu mercur), aruncarea lui Eminescu intr-un sanatoriu cu oameni debili sau psihopati? Iata intrebari care, probabil, nu-si vor gasi niciodata raspunsul, dat fiind faptul ca prea putini factori de decizie din tara noastra au ales sa se dedice aflarii adevarului mortii marelui nostru poet. Cu toate acestea, speram ca intr-o buna zi sa putem povesti copiilor si nepotilor nostri adevarul despre moartea lui Eminescu, si nu istorii mincinoase ale unor neaveniti care, renegându-l pe Eminescu, se reneaga ei insisi. Nu voi pomeni numele acelora care au spus vorbe murdare despre „Luceafar”, deoarece nu merita. Este de preferat sa ramâna niste anonimi pentru noi, cei care am adormit recitându-ni-se „Somnoroase pasarele”, am devenit puternici recitând „Scrisorile”, am devenit mai români recitând „Doina”, am devenit mai intelepti recitând „La steaua”, am devenit mai romantici recitând „Ce te legeni”, am devenit oameni recitând „Luceafarul”.( Ziua/ian)

Eminescu ...la gimnaziu !

În mod hotărât, nu poţi să apropii elevii de Eminescu prin poeme precum „Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie“, „Pe lângă plopii fără soţ“ sau „Împărat şi proletar“. E o convingere la care aderă majoritatea criticilor şi profesorilor, dar căutarea unui Eminescu „neclasic“ nu rezolvă totul. Greul cade pe abilitatea profesorilor, care, voluntar sau nu, pot să taie pentru toată viaţa cheful de poezie al unui cititor fraged.

Pentru a avea parte de cititori care ascultă Beyoncé şi Taking Back, Eminescu ar trebui prezentat ca un poet contemporan. Un mod eficient de a ajunge la el ar fi să porneşti de la literatura care se scrie azi şi să-l prezinţi dinspre prezent, de la poetii care l-au urmat. Mircea Cartarescu ar putea să înlesnească drumul către Eminescu, secundat de clasici , precum Bacovia şi Nichita Stănescu. Pentru a-l recepta ca pe o prezenţă şi nu ca pe o materie obligatorie, elevii ar trebui familiarizaţi cu „aerul timpului“ în care scria poetul. Din păcate se tipăresc de mai multi ani aceleaşi texte, cu accent pe opera publicată în timpul vieţii. Sunt descurajate lectura şi interpretarea textelor mai puţin cunoscute. La examenul de capacitate, tendinţa generală este să se dea un text la prima vedere pentru interpretare, dar predomină întrebările gramaticale. Un alt mod de a-l ucide pe Eminescu se regaseste în acele culegeri care oferă interpretări mediocre, pe care elevii le învaţă pe deasupra şi pe care le uită imediat dupa examen. Soluţia ar fi aceea de a-l lăsa pe elev să-şi aleagă singur textele pe care să le studieze şi să se ofere mai multă importanţă manuscriselor. O alta sugestie legată de programa şcolară este aceea de a reintroduce proza fantastică a lui Eminescu în programa obligatorie. Elevii de gimnaziu manifestă foarte mare interes pentru acest gen literar foarte iubit la aceasta vârstă, indiferent daca este vorba de Eminescu, Eliade sau Mircea Voiculescu. Contrar părerii generale a profesorilor de limba română, care încep să pună din ce in ce mai mult accent pe teorie literară şi mai puţin pe istorie literară şi pe studierea unor texte la prima vedere în detrimentul celor deja uzate de atâtea cărti de comentarii, se sugerează studierea monografică a unor autori precum Eminescu. Din cauza concepţiei defectuoase a programei şcolare, studiul operei lui Eminescu se află în suferinţă. O altă sugestie membrilor comisiei care întocmeşte programa şcolarş este aceea de a avea curajul să promoveze specificul naţional al operei eminesciene.

Nicole: Pârtieee!