Meteo

14 l/mp precipitaţii

Fără alocaţii!

Aproximativ 300 de copii milenceni nu şi-au primit alocaţiile de stat în această lună. Problema pleacă de la faptul că din acest an alocaţiile sunt plătite de Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale (DMPS), instituţie la care au fost transferate dosarele de la Inspectoratul Şcoalar Judeţean .
Unele fişe de trimitere de la IŞJ nu conţineau toate datele necesare, astfel că au fost trimise înapoi la instituţia respectivă. Important este că părinţii care nu au primit alocaţia se pot prezenta la DMPS cu documentele necesare pentru a rezolva problema sau documentele se pot trimite şi prin poştă la DMPS (la adresa Calea Naţională 85). Trebuie trimise copia buletinului părintelui beneficiarului, copia certificatului copilului şi o cerere pentru a putea primi alocaţia direct în cont. Copiii peste 14 ani pot primi alocaţia în contul personal. Nu se exclude posibilitatea ca mulţi elevi care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate să nu-şi poată primi alocaţia din cauză că părinţii nu au lăsat procuri altor persoane. Din acest an, nu vor mai primi alocaţie persoanele peste 18 ani, chiar dacă urmează încă liceul.

Sat-oraş, nivel de educaţie

Statisticile arată că tot mai mulţi tineri renunţă la şcoală foarte devreme iar decalajul dintre mediul rural şi cel urban în ceea ce priveşte educaţia este din ce în ce mai mare. Numărul tinerilor de la oraşe care nu au deloc studii sau care au absolvit doar şcoala primară este de trei ori mai mic decât în rândul celor de la sate.
În plus, ponderea celor care au terminat o facultate este de cinci ori mai mare în oraş faţă de sat. Acest lucru confirmă faptul că a crescut distanţa dintre accesul la educaţie ale populaţiei de la sat faţă de cea de la oraş.

Diminuarea şanselor populaţiei rurale de acces la treptele superioare de pregătire şcolară şi profesională, mai ales la liceu, şcoală postliceală şi facultate, are drept consecinţă reducerea dramatică a şanselor de depăşire a nivelului de pregătire şi al celui profesional al părinţilor.
Cu alte cuvinte, fiii ajung mult mai greu să aibă un statut social mai ridicat decât al părinţilor lor.
În anii’90, mai mult de 70% dintre fii au ajuns la un nivel de pregătire şi la un nivel profesional superior celui al părinţilor lor. În prezent acest procentaj a scăzut la 60%. Studiile arată că 92,4% dintre cei care nu au deloc pregătire şcolară sau au numai clasele primare au aceeaşi profesie ca şi părinţii lor la sate spre deosebire de 82,8% la oraş. Dintre actualii absolvenţi de gimnaziu sau şcoală profesională aproape două treimi au părinţi fără şcoală sau doar cu şcoală primară.
Cu mult mai puţini au părinţi cu trepte superioare de instrucţie, liceu sau facultate. Actualii absolvenţi de liceu şi facultate au în marea lor majoritate părinţi din trepte inferioare de instrucţie. Totuşi, cea mai mare parte a celor care depăşesc nivelul de pregătire al părinţilor, au doar o treaptă de pregătire în plus.

Profesiile pe care le păstreză cei mai mulţi oameni de la ţară de la o generaţie la alta sunt cea de agricultor şi de muncitor. Cu excepţia patronilor, categorie care nu exista înainte de ’90 în România, transmiterea profesiei de la părinţi la copii are loc cel mai puţin la cadrele medii şi la cei cu studii superioare.
Conform studiilor, oamenii de la ţară îşi schimbă mult mai puţin statutul social comparativ cu cei de la oraş. Actualii agricultori provin în proporţii covârşitoare din agricultori şi muncitori.
Muncitorii provin în aceleaşi proporţii majoritare din agricultori şi muncitori, cu alte cuvinte mişcările se desfăşoară mai ales între “straturi sociale şi profesionale” vecine, salturile fiind mult mai rare. Actualii tehnicieni, funcţionari, maiştri provin în primul rând din muncitori dar şi din agricultori şi tehnicieni, funcţionari, maiştri.
Ocupaţiile cu studii superioare sau intelectualii se recrutează din toate cele patru categorii dar în număr mult mai mare din muncitori. Cu alte cuvinte, jumătate din actualii intelectuali din sate au părinţi tot muncitori.
Cercetătorii i-a menţionat şi pe patroni în studiu mai mult pentru a evidenţia categoriile socio-profesionale din care sunt recrutaţi actualii patroni de la sate, această categorie fiind o apariţie nouă în peisajul structural al României postcomuniste. În mediul rural cei mai mulţi patroni au părinţi muncitori (50%) şi agricultori (30%).

Sesiune specială!

Astăzi a început sesiunea specială a testelor naţionale, între 4 si 7 februarie fiind programate probele la cele patru discipline de concurs, în ordine fiind vorba de limba română, limba materna, matematica şi, la alegere, istorie sau geografie. La ora 9.00 prin intermediul postului Radio România Actualităti se va anunţa centrelor de testare numărul variantei extrase.

Pentru această sesiune specială s-au înscris 19 candidaţi, repartizaţi la centrul de examen Darabani, ne-a relatat dna. secretară Nechifor Mirela Gabriela de la Şcoala Mileanca.

Pentru evaluarea lucrărilor s-au constituit 5 de centre.

Pe data de 9 februarie, până la ora 16.00 se vor afişa rezultatele, iar contestaţiile se vor depune în intervalul orar 16-20. Contestaţiile se vor rezolva în 10 februarie, iar în 11 februarie se vor afişa rezultatele finale. Accesul candidaţilor în centrul de examen se va face între 7.30 şi 8.30 pe baza buletinului/cărţii de identitate, respectiv certificatului de naştere pentru cei care nu au încă buletin.

Astérix aux jeux Olympiques

*Clovis Cornillac et Gérard Depardieu*.

Astérix aux J.O. est un spectacle populaire et familial dans le sens le plus noble du terme. Une entreprise de divertissement où il est dit que personne ne sera laissé sur le bas-côté. La force du film est de parvenir à faire rire tout le monde au moins une fois. Humour oecuménique. Peut-être aussi sa principale limite.Benoît Poelvoorde pourrait devenir ici la nouvelle idole des enfants. Le cintré de Namur incarne le genre de méchant qu'ils adoreront: de ceux qui crient fort, sans faire jamais peur. Alain Delon campe un César seigneurial, subtil à se moquer de lui-même. Clovis Cornillac s'acquitte du job d'Astérix avec la pointe de gouaille titi qui manquait sans doute au très aristocratique Christian Clavier. Quant à Depardieu, avait-il jamais campé un meilleur Obélix, quand son texte lui permet de faire un clin d'oeil à Cyrano!Dans les interstices, les petits rôles sont inégaux, mais maintiennent notre curiosité en éveil quand le fil de l'action se détend. José Garcia a de l'abattage mais pas de texte, Franck Dubosc a du texte mais peu d'abattage. A l'instar du barde qu'il incarne, on le sent proprement "muselé", mais parvient malgré tout à le rendre sympathique. Le meilleur? Peut-être bien Alexandre Astier (de la série Kaamelott) par son sens exquis de l'absurde. Et le pire? Stéphane Rousseau, bien malgré lui: sans être à cheval sur les vraisemblances, l'entendre jouer les p'tits Gaulois avec l'accent québécois, ça ne colle pas, tabernacle!Sur le terrain de la réalisation, le film est un exercice de virtuosité. Dans le mouvement, les panoramiques et les scènes d'action, Fred Forestier (Le Boulet) démontre sans tapage qu'il est définitivement une épée, signant une course de chars d'anthologie qui, un tour ou deux plus courte, aurait été parfaite. Contrairement à ce qu'on pouvait craindre, l'accumulation des richesses visibles à l'écran ne se retourne jamais contre l'entreprise Astérix 3. On a beau être dans le tout en stuc, les intentions premières (distraire) n'y sonnent jamais toc. La plèbe maintenant tranchera.

Alea jacta est.