*Politicienii, care se chinuie să facă programe cît mai sofisticate, se află în stare de război cu electoratul, care produce idioţi pe bandă rulantă. Pînă acum, electoratul a învins de fiecare dată…*
sâmbătă, 30 mai 2009
vineri, 29 mai 2009
Bună dimineaţa, Mileanca!
*Precipitaţii 6 l/mp* Şedinţa Consiliului Local* De ce nu aş vota!* Moda...în ton cu criza!*
joi, 28 mai 2009
Editorial de Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor
În această zi, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi, de-a lungul veacurilor, pe toate câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate, apărarea ţării şi întregirea neamului. Slujbe de pomenire vor fi oficiate, după Sfânta Liturgie, la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională Bisericească. Totodată, Legea 379/ 2003, privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, Ziua Eroilor, potrivit tradiţiei, ca Sărbătoare Naţională a poporului român. (Biroul de Presă al Patriarhiei Române)
Bună dimineaţa, Mileanca!
*Înălţarea Domnului - Ziua Eroilor!*Din ce în ce mai puţine case...* Amenzi pentru părinţi*
miercuri, 27 mai 2009
Editorial: Asigurarea şi minorii fumători
În Mileanca, oamenii preferă să plătească rate uriaşe pentru achiziţionarea unui autoturism în leasing şi apoi să încheie o asigurare pentru acesta, decât să-şi cumpere o asigurare de sănătate. Se pare că aceasta este mentalitatea milencenilor în prezent, care consideră că o maşină le poate aduce respectul celor din jur, lăsând deoparte sănătatea.
Populaţia nu are o educaţie legată de prevenţie şi cumpărarea de pachete de servicii private de sănătate, iar la toate acestea se adaugă criza financiară.
Oamenii nu au înţeles că asigurarea de sănătate este asemenea ca a celei de la maşină, adică este valabilă un an de zile. Mulţi cred că dacă s-au dus odată la spital şi au beneficiat de asigurare a doua oară nu mai este valabilă şi că trebuie să plătească alţi bani. Acest lucru nu este adevărat. Te poţi duce şi de 2-3 ori pe an la spital dacă într-adevăr eşti bolnav, iar asigurarea este valabilă. Sănătatea costă şi de multe ori chiar foarte mult. Nimic nu este gratis, ca de altfel nici medicina, dar cu toate astea ar trebui ca sănătatea să reprezinte o prioritate pentru milenceni.
***
Prima ţigară, în rândul adolescenţilor milanezi, se fumează la vârsta de 15 ani şi jumătate fie din cauza anturajului, fie din cauza satisfacţiilor pe care le oferă tutunul. În celelalte oraşe italiene, minorii încep să fumeze la vârsta de 16 ani.
Aceste date au fost făcute publice de către Liga Italiană pentru Lupta împotriva Tumorilor (Secţiunea Provincială Milano) şi Institutul pentru Cercetări Farmacologice, “Mario Negri”. Potrivit specialiştilor celor două instituţii, numărul fumătorilor din Italia a crescut, în ultimul an, cu circa 2 milioane. Astfel, în Peninsulă, în anul 2009, sunt circa 13 de milioane de fumători faţă de 11,2 milioane, din anul 2008.
Pornind de la aceste cifre e posibil ca reprezentanţii primăriei milaneze să instituie, în metropola din nordul Peninsulei, zone pentru nefumători.
Acestea pot viza anumite locuri de relevanţă artistică sau ambientală sau parcurile de joacă, unde îşi petrec mult timp mamele împreună cu ai lor copii.
Dacă iniţiativa primăriei va fi pusă în practică unele din parcurile din oraşul Milano ar putea fi împărţite în zone pentru nefumători şi zone pentru fumători.
În Mileanca au dispărut separeurile pentru nefumători din localurile publice, iar statistica milaneză se apropie de cea milenceană în ceea ce priveşte minorii fumători.
Populaţia nu are o educaţie legată de prevenţie şi cumpărarea de pachete de servicii private de sănătate, iar la toate acestea se adaugă criza financiară.
Oamenii nu au înţeles că asigurarea de sănătate este asemenea ca a celei de la maşină, adică este valabilă un an de zile. Mulţi cred că dacă s-au dus odată la spital şi au beneficiat de asigurare a doua oară nu mai este valabilă şi că trebuie să plătească alţi bani. Acest lucru nu este adevărat. Te poţi duce şi de 2-3 ori pe an la spital dacă într-adevăr eşti bolnav, iar asigurarea este valabilă. Sănătatea costă şi de multe ori chiar foarte mult. Nimic nu este gratis, ca de altfel nici medicina, dar cu toate astea ar trebui ca sănătatea să reprezinte o prioritate pentru milenceni.
***
Prima ţigară, în rândul adolescenţilor milanezi, se fumează la vârsta de 15 ani şi jumătate fie din cauza anturajului, fie din cauza satisfacţiilor pe care le oferă tutunul. În celelalte oraşe italiene, minorii încep să fumeze la vârsta de 16 ani.
Aceste date au fost făcute publice de către Liga Italiană pentru Lupta împotriva Tumorilor (Secţiunea Provincială Milano) şi Institutul pentru Cercetări Farmacologice, “Mario Negri”. Potrivit specialiştilor celor două instituţii, numărul fumătorilor din Italia a crescut, în ultimul an, cu circa 2 milioane. Astfel, în Peninsulă, în anul 2009, sunt circa 13 de milioane de fumători faţă de 11,2 milioane, din anul 2008.
Pornind de la aceste cifre e posibil ca reprezentanţii primăriei milaneze să instituie, în metropola din nordul Peninsulei, zone pentru nefumători.
Acestea pot viza anumite locuri de relevanţă artistică sau ambientală sau parcurile de joacă, unde îşi petrec mult timp mamele împreună cu ai lor copii.
Dacă iniţiativa primăriei va fi pusă în practică unele din parcurile din oraşul Milano ar putea fi împărţite în zone pentru nefumători şi zone pentru fumători.
În Mileanca au dispărut separeurile pentru nefumători din localurile publice, iar statistica milaneză se apropie de cea milenceană în ceea ce priveşte minorii fumători.
marți, 26 mai 2009
Editorial: EuroOferta şi grădinăritul
Lansările de candidati - PSD, PNL, PD-L - s-au concentrat asupra luptei politice interne si au ignorat aproape total problematica europeana.
Am asistat la o pregatire a alegerilor prezidentiale din toamna, tema principala a discursurilor politice fiind Traian Basescu, nu oferta europeana a partidelor, cum ar fi fost firesc. Doar PD-L a lansat, sub sloganul "La bine si la greu", o oferta de substanta in sase puncte: intrarea in zona euro in 2014, aderarea la spatiul Schengen in 2011 si eliminarea restrictiilor de pe piata europeana a muncii, absorbtia fondurilor comunitare, eliminarea monitorizarii in domeniul justitiei si depasirea crizei economice. Si acestea sunt insa tot obiective de politica interna, nu proiecte europene propriu-zise. Daca PD-L a avut un program, in schimb PSD si PNL au avut doar retorica si emotie pe o singura tema: desfiintarea PD-L si a lui Traian Basescu. De altfel, presedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat din start ca "aceste alegeri nu sunt despre Europa, despre teme europene sau despre cine si ce au facut la Bruxelles", ci despre "directia in care merge azi Romania si despre criza economica". De fapt, a fost vorba aproape in totalitate de atacuri vehemente la adresa lui Traian Basescu din partea tuturor vorbitorilor. Nimic despre proiectele la care au lucrat pana acum la Strasbourg europarlamentarii partidului, ca Renate Weber si Adina Valean de pilda, ceea ce sugereaza ca singurul proiect politic al PNL este inlaturarea lui Traian Basescu. Sloganul prea putin inspirat, chiar de prost gust, amintind de practica pomenii electorale - "Bani pentru romani. Bani europeni" - intareste aceasta impresie.Aceeasi obsesie anti-Basescu a manifestat si Mircea Geoana la lansarea candidatilor social-democrati. Imbatat de atmosfera din sala, liderul PSD l-a catalogat pe Traian Basescu drept "un fost presedinte" si i-a laudat pe PSD-isti pentru ca "sunt cei mai buni" in timp ce "toti ceilalti sunt mici pitici".
De altfel, si PD-L a folosit lansarea euro-candidatilor pentru a-si mobiliza activul din teritoriu intr-o campanie electorala menita de fapt sa demonstreze forta fiecarui partid in parte si sa-i asigure o pozitie mai buna la negocierile din coalitie. Asa se pot explica si momentele folclorice de la lansarea PDL-istilor, care au culminat cu Oda stupidităţii, interpretata de Sulamita !
In concluzie, campania pentru europarlamentare numai europeana nu este si nu va interesa probabil pe nimeni !
***
Un studiu constată că o parte a populaţiei urbane intenţionează ca în următorii ani să-şi lichideze posesiunile din mediul urban, să-şi asigure un venit constant şi să se mute la ţară. Fenomenul este formidabil de important pentru economia europeană. Dacă o parte din familiile urbane, plătitoare de taxe, vinde posesiunile din oraşe, s-ar putea ca oferta de apartamente, spaţii de birouri, mici magazine, chiar şi automobile să crească şi deci să ducă la scăderea preţurilor în oraşe. Dacă aceste familii intenţionează să se mute în mediul rural înseamnă că în unele părţi rurale ale Europei Centrale şi de Răsărit va creşte cererea de terenuri, servicii, construcţii, deci în acele zone preţurile ar putea creşte. Este încă şi mai interesant ce doresc să facă aceste familii în mediul rural: grădinărit şi zootehnie pe scară mică. Adică să cultive pământul şi să crească animale la scară mică. Să devină ceea ce acum se consideră a fi agricultură de subzistenţă în partea cea mai puţin dezvoltată a lumii dezvoltate - mediul rural. Încă şi mai uimitor este ce tip de familii doresc să facă această mişcare: familii care au cel puţin un membru cu studii superioare, cu venituri medii şi mari, cu poziţii sociale medii şi ridicate. Cu alte cuvinte, viitorii noi ţărani de subzistenţă sunt mult mai educaţi, cu venituri mult mai mari şi cu resurse mult mai importante decât actualii ţărani de subzistenţă - o mare problemă a Europei, cu peste 50 de milioane de familii în acest stadiu.
În SUA, o treime din toate gospodăriile (mult peste nivelul din România, care este de circa 22%) face grădinărit. Lotul mediu este de 200 mp. Cea mai mare parte din aceste gospodării face grădinărit utilitar, respectiv creşte roşii, castraveţi, mazăre, ierburi aromate etc. pentru propriul consum sau comercializare la scară mică. Mulţi locuiesc unde grădinăresc, dar dintre cele 36 de milioane de gospodării care fac grădinărit 10 milioane au terenul în altă parte decât unde le este locuinţa. Aşa se explică de ce magazinele de seminţe şi scule agricole mici nu fac nicio treabă în mediul rural, dar vând cantităţi uriaşe de produse în mediul urban. Încă şi mai uimitoare sunt cifrele pentru mica zootehnie: cel puţin 40 de milioane de gospodării cresc propriile animale pentru autoconsum sau comercializare - porci, oi, capre, vaci, păsări (în special curcani), peşti sau moluşte. Mai bine de 30% din alimentele de bază nu se cumpără în America, se produc în propria gospodărie. Nu vreau să mai spun că 10% dintre gospodăriile din SUA nu cumpără săpun sau detergent de vase, îl produc în casă. Vorbim de SUA, nu de Tichileştii din deal. Singura societate din Europa care a ajuns la aceste proporţii este societatea britanică, unde însă lipsa pământului disponibil i-a determinat pe englezi să cumpere locuinţe la ţară în Franţa, Italia, Spania sau Grecia. Există însă o diferenţă - în timp ce micul producător american îşi valorifică surplusul prin mici magazine în propria regiune sau prin internet, în Anglia, valorificarea se face în cel mai dulce stil românesc - rudele şi prietenii vin în weekend, participă la muncile specifice şi pleacă duminica seara cu portbagajele la pământ încărcate cu legume, fructe, carne, vin, bere sau alte produse de casă.
În Europa, aceste milioane de microferme nu au niciun fel de sprijin. Jumătate din bugetul Comisiei Europene, cam 500 de miliarde de euro, se duce în agricultură, dar banii sunt dirijaţi către ferme uriaşe, unde se cresc plante şi animale îndopate cu chimicale.
***
Am asistat la o pregatire a alegerilor prezidentiale din toamna, tema principala a discursurilor politice fiind Traian Basescu, nu oferta europeana a partidelor, cum ar fi fost firesc. Doar PD-L a lansat, sub sloganul "La bine si la greu", o oferta de substanta in sase puncte: intrarea in zona euro in 2014, aderarea la spatiul Schengen in 2011 si eliminarea restrictiilor de pe piata europeana a muncii, absorbtia fondurilor comunitare, eliminarea monitorizarii in domeniul justitiei si depasirea crizei economice. Si acestea sunt insa tot obiective de politica interna, nu proiecte europene propriu-zise. Daca PD-L a avut un program, in schimb PSD si PNL au avut doar retorica si emotie pe o singura tema: desfiintarea PD-L si a lui Traian Basescu. De altfel, presedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat din start ca "aceste alegeri nu sunt despre Europa, despre teme europene sau despre cine si ce au facut la Bruxelles", ci despre "directia in care merge azi Romania si despre criza economica". De fapt, a fost vorba aproape in totalitate de atacuri vehemente la adresa lui Traian Basescu din partea tuturor vorbitorilor. Nimic despre proiectele la care au lucrat pana acum la Strasbourg europarlamentarii partidului, ca Renate Weber si Adina Valean de pilda, ceea ce sugereaza ca singurul proiect politic al PNL este inlaturarea lui Traian Basescu. Sloganul prea putin inspirat, chiar de prost gust, amintind de practica pomenii electorale - "Bani pentru romani. Bani europeni" - intareste aceasta impresie.Aceeasi obsesie anti-Basescu a manifestat si Mircea Geoana la lansarea candidatilor social-democrati. Imbatat de atmosfera din sala, liderul PSD l-a catalogat pe Traian Basescu drept "un fost presedinte" si i-a laudat pe PSD-isti pentru ca "sunt cei mai buni" in timp ce "toti ceilalti sunt mici pitici".
De altfel, si PD-L a folosit lansarea euro-candidatilor pentru a-si mobiliza activul din teritoriu intr-o campanie electorala menita de fapt sa demonstreze forta fiecarui partid in parte si sa-i asigure o pozitie mai buna la negocierile din coalitie. Asa se pot explica si momentele folclorice de la lansarea PDL-istilor, care au culminat cu Oda stupidităţii, interpretata de Sulamita !
In concluzie, campania pentru europarlamentare numai europeana nu este si nu va interesa probabil pe nimeni !
***
Un studiu constată că o parte a populaţiei urbane intenţionează ca în următorii ani să-şi lichideze posesiunile din mediul urban, să-şi asigure un venit constant şi să se mute la ţară. Fenomenul este formidabil de important pentru economia europeană. Dacă o parte din familiile urbane, plătitoare de taxe, vinde posesiunile din oraşe, s-ar putea ca oferta de apartamente, spaţii de birouri, mici magazine, chiar şi automobile să crească şi deci să ducă la scăderea preţurilor în oraşe. Dacă aceste familii intenţionează să se mute în mediul rural înseamnă că în unele părţi rurale ale Europei Centrale şi de Răsărit va creşte cererea de terenuri, servicii, construcţii, deci în acele zone preţurile ar putea creşte. Este încă şi mai interesant ce doresc să facă aceste familii în mediul rural: grădinărit şi zootehnie pe scară mică. Adică să cultive pământul şi să crească animale la scară mică. Să devină ceea ce acum se consideră a fi agricultură de subzistenţă în partea cea mai puţin dezvoltată a lumii dezvoltate - mediul rural. Încă şi mai uimitor este ce tip de familii doresc să facă această mişcare: familii care au cel puţin un membru cu studii superioare, cu venituri medii şi mari, cu poziţii sociale medii şi ridicate. Cu alte cuvinte, viitorii noi ţărani de subzistenţă sunt mult mai educaţi, cu venituri mult mai mari şi cu resurse mult mai importante decât actualii ţărani de subzistenţă - o mare problemă a Europei, cu peste 50 de milioane de familii în acest stadiu.
În SUA, o treime din toate gospodăriile (mult peste nivelul din România, care este de circa 22%) face grădinărit. Lotul mediu este de 200 mp. Cea mai mare parte din aceste gospodării face grădinărit utilitar, respectiv creşte roşii, castraveţi, mazăre, ierburi aromate etc. pentru propriul consum sau comercializare la scară mică. Mulţi locuiesc unde grădinăresc, dar dintre cele 36 de milioane de gospodării care fac grădinărit 10 milioane au terenul în altă parte decât unde le este locuinţa. Aşa se explică de ce magazinele de seminţe şi scule agricole mici nu fac nicio treabă în mediul rural, dar vând cantităţi uriaşe de produse în mediul urban. Încă şi mai uimitoare sunt cifrele pentru mica zootehnie: cel puţin 40 de milioane de gospodării cresc propriile animale pentru autoconsum sau comercializare - porci, oi, capre, vaci, păsări (în special curcani), peşti sau moluşte. Mai bine de 30% din alimentele de bază nu se cumpără în America, se produc în propria gospodărie. Nu vreau să mai spun că 10% dintre gospodăriile din SUA nu cumpără săpun sau detergent de vase, îl produc în casă. Vorbim de SUA, nu de Tichileştii din deal. Singura societate din Europa care a ajuns la aceste proporţii este societatea britanică, unde însă lipsa pământului disponibil i-a determinat pe englezi să cumpere locuinţe la ţară în Franţa, Italia, Spania sau Grecia. Există însă o diferenţă - în timp ce micul producător american îşi valorifică surplusul prin mici magazine în propria regiune sau prin internet, în Anglia, valorificarea se face în cel mai dulce stil românesc - rudele şi prietenii vin în weekend, participă la muncile specifice şi pleacă duminica seara cu portbagajele la pământ încărcate cu legume, fructe, carne, vin, bere sau alte produse de casă.
În Europa, aceste milioane de microferme nu au niciun fel de sprijin. Jumătate din bugetul Comisiei Europene, cam 500 de miliarde de euro, se duce în agricultură, dar banii sunt dirijaţi către ferme uriaşe, unde se cresc plante şi animale îndopate cu chimicale.
***
luni, 25 mai 2009
Luni, după amiază
Cât cost un eurovot?
Abstract şi îndepărtat pentru majoritatea românilor, Parlamentul European se dovedeşte a fi o instituţie ale cărei decizii afectează viaţa a sute de milioane de cetăţeni comunitari, implicit a celor peste 22 de milioane de români din spaţiul Uniunii.
Un exemplu cât se poate de elocvent este reducerea tarifelor pentru convorbiri, mesaje şi Internet în roaming, votată de deputaţii europeni la sfârşitul lunii aprilie, odată cu modificarea legislaţiei comunitare privind roamingul în reţelele publice de telefonie mobilă în interiorul UE, potrivit site-ului euractiv.ro. Modificarea stabileşte plafoane sub nivelul cărora operatorii au posibilitatea de a concura, oferind preţuri mai mici.
Astfel, de la 1 iulie 2009, clienţii vor plăti maximum 0,43 euro pe minut (fără TVA) pentru efectuarea unui apel şi maximum 0,19 euro (fără TVA) pe minut pentru primirea unui apel. De la 1 iulie 2010, acestea mai scad cu patru cenţi, pentru ca de la 1 iulie 2011, acestea să ajungă la maximum 0,35 euro pe minut (fără TVA), respectiv 0,11 euro (fără TVA).
***
În perioada 1-9 iunie, deputaţii români îşi vor efectua activitatea în circumscripţiile electorale din ţară, pentru a-i încuraja pe alegători să participe la scrutinul organizat pe 7 iunie.
Anunţul a fost făcut astăzi, de secretarul camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.
Întrebat dacă deputaţii nu-şi fac, astfel, campanie electorală pe bani publici, Zgonea a spus că orice parlamentar că orice parlamentar este în campanie, din momentul în care a fost ales şi până la următoarele alegeri.
"Este de datoria noastră să mobilizăm cât mai mulţi cetăţeni la vot pe 7 iunie", a afirmat acesta, apreciind că deputaţii nu trebuie să-şi ia concediu pentru acest lucru. Sursa: Mediafax
*** ***
De ce fug copiii?
Motivele pentru care minorii fug de acasă: pentru vagabondaj (aproape 30%), pentru a se căsători sau a trăi în concubinaj împotriva dorinţei părinţilor (20%) sau pentru a se muta la un prieten sau la o rudă (11%). Alte motive: de teamă ca părinţii să nu-i certe fiindcă au note mici la şcoală sau fiindcă au făcut vreo greşeală gravă.
Cine fuge: majoritatea sunt fete, au peste 14 ani, locuiesc la oraş, iar la şcoală au probleme de comportament. Jumătate dintre fugari provin din familii sărace, cu unul sau ambii părinţi şomeri.
Pe ansamblu, 12% din copiii dispăruţi pleacă pentru a scăpa nu neapărat de sărăcie, ci de certurile şi abuzurile emoţionale din familie. Pe perioada în care au fost daţi dispăruţi, aproape jumătate dintre ei au vagabondat singuri sau cu alte persoane, 16% au stat împreună cu iubitul/iubita (mai ales fete de peste 14 ani), 13% au fugit la părinţi sau alte rude, 7% au plecat pentru a cerşi, 5% pentru a munci ca sezonieri, 2,5% pentru a părăsi ţara.
Ieri, România şi alte zece state membre UE au lansat numărul unic 116.000, la care se pot face sesizări privind dispariţii de copii pentru a se prostitua.
Abstract şi îndepărtat pentru majoritatea românilor, Parlamentul European se dovedeşte a fi o instituţie ale cărei decizii afectează viaţa a sute de milioane de cetăţeni comunitari, implicit a celor peste 22 de milioane de români din spaţiul Uniunii.
Un exemplu cât se poate de elocvent este reducerea tarifelor pentru convorbiri, mesaje şi Internet în roaming, votată de deputaţii europeni la sfârşitul lunii aprilie, odată cu modificarea legislaţiei comunitare privind roamingul în reţelele publice de telefonie mobilă în interiorul UE, potrivit site-ului euractiv.ro. Modificarea stabileşte plafoane sub nivelul cărora operatorii au posibilitatea de a concura, oferind preţuri mai mici.
Astfel, de la 1 iulie 2009, clienţii vor plăti maximum 0,43 euro pe minut (fără TVA) pentru efectuarea unui apel şi maximum 0,19 euro (fără TVA) pe minut pentru primirea unui apel. De la 1 iulie 2010, acestea mai scad cu patru cenţi, pentru ca de la 1 iulie 2011, acestea să ajungă la maximum 0,35 euro pe minut (fără TVA), respectiv 0,11 euro (fără TVA).
***
În perioada 1-9 iunie, deputaţii români îşi vor efectua activitatea în circumscripţiile electorale din ţară, pentru a-i încuraja pe alegători să participe la scrutinul organizat pe 7 iunie.
Anunţul a fost făcut astăzi, de secretarul camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.
Întrebat dacă deputaţii nu-şi fac, astfel, campanie electorală pe bani publici, Zgonea a spus că orice parlamentar că orice parlamentar este în campanie, din momentul în care a fost ales şi până la următoarele alegeri.
"Este de datoria noastră să mobilizăm cât mai mulţi cetăţeni la vot pe 7 iunie", a afirmat acesta, apreciind că deputaţii nu trebuie să-şi ia concediu pentru acest lucru. Sursa: Mediafax
*** ***
De ce fug copiii?
Motivele pentru care minorii fug de acasă: pentru vagabondaj (aproape 30%), pentru a se căsători sau a trăi în concubinaj împotriva dorinţei părinţilor (20%) sau pentru a se muta la un prieten sau la o rudă (11%). Alte motive: de teamă ca părinţii să nu-i certe fiindcă au note mici la şcoală sau fiindcă au făcut vreo greşeală gravă.
Cine fuge: majoritatea sunt fete, au peste 14 ani, locuiesc la oraş, iar la şcoală au probleme de comportament. Jumătate dintre fugari provin din familii sărace, cu unul sau ambii părinţi şomeri.
Pe ansamblu, 12% din copiii dispăruţi pleacă pentru a scăpa nu neapărat de sărăcie, ci de certurile şi abuzurile emoţionale din familie. Pe perioada în care au fost daţi dispăruţi, aproape jumătate dintre ei au vagabondat singuri sau cu alte persoane, 16% au stat împreună cu iubitul/iubita (mai ales fete de peste 14 ani), 13% au fugit la părinţi sau alte rude, 7% au plecat pentru a cerşi, 5% pentru a munci ca sezonieri, 2,5% pentru a părăsi ţara.
Ieri, România şi alte zece state membre UE au lansat numărul unic 116.000, la care se pot face sesizări privind dispariţii de copii pentru a se prostitua.
duminică, 24 mai 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)














