Lazărelul, sâmbăta invierii lui Lazăr

Săptămâna dinaintea Floriilor este numită a Floriilor, ziua când florile, plantele de orice fel încep să-şi dezvăluie virtuţile magice. În această zi, numită şi sâmbăta lui Lazăr", se practică datina Lăzărelului, practică care aminteşte de un străvechi zeu al vegetaţiei ce murea şi renăştea la începutul fiecărei primăveri. În aceeaşi zi erau şi Moşii de Florii, acum obişnuindu-se să se dea de pomană plăcinte, în amintirea unui Lazăr care ar fi murit de pofta plăcintelor. Tot în sâmbăta Floriilor se face şi parastasul lui Lazăr. Atunci merg fetele împodobite cu coroniţe din salcie şi cântă şi primesc ouă pe care apoi le roşesc.

În zona de sud, în sâmbăta Floriilor se mergea cu Vaiul, care iniţial a fost un imn religios. Şi tot aşa mergeau fete împodobite cu salcie, cântau din poartă în poartă şi primeau ouă. În sâmbăta de dinaintea Floriilor exista obiceiul Cântecelor de Paşti. În aceste cantece se povesteşte despre moartea şi învierea lui Lazăr, învierea care o anunţa pe cea a Mântuitorului Iisus Hristos. În sâmbăta floriilor, colindau fetele mici, împodobite cu flori pe la cap şi cu un baris în faţă. Fetele cântau despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr.

Una din fete supranumită Lazariţa se îmbraca în mireasă.

În cântec se spune că acesta i-a cerut mamei să-I facă azimă şi ea n-a voit; el s-a dus apoi cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze oilor, când a început să bată vântul şi s-a rupt creanga, iar el a cazut şi a murit.Cele trei surori ale lui, l-au găsit, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce şi l-au înmormântat. Uneori se face referire şi la moartea logodnicei Lazariţa. Fetele umblau din casă în casă, jucau şi cântau istoria lui Lazar. Este prezentat pe scurt tot procesul morţii, îngropării şi învierii lui Lazăr. Totul este legat de procesul vegetaţional. Pentru că tot ce este îngropat în pământ trebuie să renască. Fetelor care colindau li se dădeau ouă.