Violenţa din mediul şcolar !

Violenţa în şcoli este un fenomen care frământă toate societăţile şi ea se produce la toate şcolile de diferite niveluri. Spectrul ei este extrem de larg manifestându-se pe scara largă în relaţia elevi-elevi până la profesori-elevi.Aceasta a fost tema de dezbatere cu părinţii elevilor din Şcoala cu clasele I-VIII din Mileanca.
Totuşi cercetătorii au semnalat diferenţe între modurile în care se manifestă aceste comportamente deviante în cele 37 de ţări dar care sunt greu de explicat. Pe de-o parte, fenomenul nu este legat de rata criminalităţii, a divorţurilor sau de procentul minorităţilor etnice. Dar pe de alta parte aceste situaţii sunt în conexiune cu indicatorii sociali, cum ar fi privările economice, vârsta, calitatea sistemului şcolar etc. De obicei profilul psihologic al celor care suportă acte de cruzime din partea colegilor este urmatorul: tinerii anxioşi, fără protecţie, persoanele sensibile, tăcute, care nu au nici măcar un prieten bun în şcoală. Totuşi elevii agresivi îşi manifestă deseori furia şi asupra profesorilor sau părinţilor.
Studiul a fost efectuat de OMS împreună cu Asociaţia Mondială de Psihiatrie, Asociaţia Internaţională de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi asociaţiile de profesionişti. Ţările în ordine descrescătoare a ratei violenţei şcolare calculate în funcţie de raportările profesorilor privind siguranţa lor şi a elevilor: România (50%), Kuweit, Iran, Columbia, Ungaria, Portugalia, Spania, Grecia, Slovenia, Belgia, Singapore, Islanda, Australia, Hong-Kong, Coreea, Norvegia Cipru, Republica Slovaca, Lituania etc. Ceea ce este absolut surprinzător este că SUA se află în această nominalizare cu până la 10%.
Principala problemă în sistemul de învăţământ românesc este lipsa de comunicare. Credem că trebuie să atacăm exact baza acestui rău, şi anume să învăţăm copilul să comunice. Să nu uităm că şi copilul învaţă prin imitare. Se ştie că, aproape întotdeauna, copilul bătăuş este un copil bătut. Alături de deficitul de abilitate de a comunica, în spatele cifrelor copleşitoare din raport se află controlul redus al comportamentelor. Studiile epidemiologice sunt foarte scumpe, iar la noi în ţară nu au fost efectuate pe probleme de sănătate mintală la copii şi adolescenţi. Studii internaţionale relevă însă că frecvenţa incidenţei bolilor psihice la copil şi adolescent în condiţii psihosociale anormale este crescută.
Între elevii care frecventează diferite niveluri de învăţământ apar forme specifice de violenţă: bătaie, agresivitate verbală, furturi etc. Aceste forme de violenţă sunt menţionate cu pondere mai ridicată la nivelul şcolilor cu clase I-VIII (unde diferenţa de vârstă dintre copiii din clasele mici faţă de cei din clasele finale este de până la 8 ani), comparativ cu unităţile de învăţământ post-obligatoriu.
În cazul acestor forme de violenţă, cel mai adesea, copii de vârstă mai mică sunt victimele elevilor din clasele mai mari.Alte situaţii de violenţă şcolară fac referire la conflictele dintre elevii care aparţin unei şcoli şi cei din afara acesteia.
Putem afirma ca violenţa între elevi, manifestată sub diferite forme, este o realitate frecvent întâlnită în şcolile româneşti. Dacă formele mai uşoare care ţin de domeniul violenţei verbale (ironii, tachinări, etc) sunt considerate comportamente specifice vârstei adolescenţei şi sunt tolerate în spaţiul şcolii, formele mai grave sunt criticate de către toţi actorii investigaţi, iar cauzele acestora sunt identificate la nivelul altor instanţe decât mediul şcolar.
Considerăm că este importantă identificarea factorilor şi contextelor şcolare care favorizează şi susţin manifestarea unor astfel de comportamente, în vederea elaborării unei strategii de prevenire şi de corectare/completare prin activitatea şcolii a influenţei negative a altor contexte (familie, mass-media, societate în ansamblu).