Cu această ocazie am stat de vorbă cu domnii Sorin Iftimi, istoric, muzeograf, unul dintre cei implicaţi în organizarea acestor evenimente culturale şi cu Alexandru Andronache, autorul unei expoziţii personale, cărora le-am luat câte un interviu.
Sorin Iftimi s-a născut în anul 1965 în Mileanca, judeţul Botoşani.
În perioada 1988-1993 a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În anul 2006 şi-a susţinut doctoratul în istorie cu lucrarea Curtea Doamnei în Moldova şi Ţara Românească (sec. XV-XIX). A fost muzeograf la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Naţional “Moldova” din Iaşi (1995-1999), iar în anul 2000 a devenit cercetător la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană din Iaşi. Din 2008 a revenit ca muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei Iaşi.
De asemenea, este membru al Comisiei de Genealogie, Heraldică şi Sigilografie a Academiei Române, membru fondator al Institutului Român de Genealogie “Sever Zotta” din Iaşi.
Are o bogată activitate ştiinţifică şi publicistică. Locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Iaşi.
Reporter:
Domnule Sorin Iftimi, ce loc ocupă acest eveniment în istoria neamului?
Sorin Iftimi:
Este o zi istorică foarte importantă, legată de identitatea noastră actuală. Nu este potrivit să denumim evenimentul de la 1859 “Unirea Mică”. De fapt, aceasta este principala Unire, cea în urma căreia a apărut pe harta Europei un nou stat, cu numele de “România”. Atunci a fost fondat statul român şi cred că ziua de 24 ianuarie este cea mai îndreptăţită pentru statutul de “zi naţională”. E păcat că momentul este situat în plină iarnă; o sărbătoare naţională, pentru a fi şi populară, are nevoie de un anotimp mai prietenos.
Reporter.:
Dar generaţia de astăzi, crezi că mai simte semnificaţia acestei sărbători?
S. I.:
Este adevărat că, din diverse motive, mulţi români au obosit să se mai bucure de asemenea zile istorice. Dincolo de festivisme şi de scenariile oficiale, ziua de 24 Ianuarie este poate una dintre puţinele aniversări care mai păstrează o anumită simpatie populară.
R.:
După albumul dedicat Domnitorului Unirii: “Alexandru Ioan Cuza - Memorabilia”, care aduce multe noutăţi, reunind imagini foarte bune după cele mai valoroase obiecte de muzeu legate de persoana lui Cuza, însoţite de studii detaliate privitoare la aceste exponate, ce lucrări mai pregăteşti în acest an?
S. I.:
Cea mai mare dorinţă din acest an este aceea de a vedea lumina tiparului un Album în care am adunat mai toate vechile imagini ale oraşului Iaşi (sec. XVI-XIX), vreo 70 de litografii, desene şi picturi. Acestea vor fi însoţite de un studiu documentar detaliat, care ar completa această istorie în imagini a vechii capitale a Moldovei. Sper ca acest proiect să prindă viaţă cu sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi.
R.:
Care sunt proiectele tale de viitor?
S. I.:
Este greu să privim foarte mult în viitor. Proiectele sunt numeroase şi diverse... Dar cel pe care doresc să-l mărturisesc aici este o monografie a satului meu natal, Mileanca (jud. Botoşani), pentru care adun documentaţie de mai mulţi ani. Este o datorie a fiecărui intelectual, deprins cu mânuirea condeiului, de a lăsa o asemenea scriere despre locul unde a văzut lumina zilei şi despre istoria oamenilor acelor pământuri.
R.:
Aş vrea să ştiu dacă te leagă vreo amintire de Fălticeni sau de personalităţile originare din Fălticeni?
S. I.:
Am avut prilejul de a vizita oraşul Fălticeni, fosta reşedinţă a judeţului Baia. Se ştie că acest mic oraş deţine recordul naţional în privinţa personalităţilor culturale (raportat la numărul de locuitori), fapt ce justifică, din plin, întemeierea Galeriei Oamenilor de Seamă. Am vizitat Muzeul “Ion Irimescu” (amenajat în fosta clădire a Prefecturii Baia) pe când maestrul era încă în viaţă şi am avut chiar bucuria unei întâlniri a grupului nostru cu Ion Irimescu. La acest subiect ar fi de adăugat că o sculptură a lui Alexandru Ioan Cuza, aflată la loc de cinste, în capul scărilor de onoare de la Muzeul Unirii din Iaşi, poartă semnătura lui Ion Irimescu. Recent, pe când lucram la un alt album, dedicat pictorului Niccolo Livaditi am apelat la colecţiile Muzeului de Artă din Fălticeni pentru vechiul portret, din 1830, al boierului Anastasie Başotă. O deosebită admiraţie am pentru Ştefan S. Gorovei, unul dintre cei mai prestigioşi istorici români contemportani, pe care am avut onoarea de a-l avea ca profesor. Domnia sa păstrează chiar vechea casă a familiei, din Fălticeni, în care a locuit şi bunicul istoricului, folcloristul Artur Gorovei, întemeietorul revistei “Şezătoarea”; casa a fost moştenită de la o altă familie celebră în cultura românească, familia Gane. Ştiu că mai ales în timpul verii, domnul Ştefan Gorovei petrece câteva luni la Fălticeni şi la o altă veche casă a familiei, situată în apropiere, la Buneşti. Am avut onoarea de a-l cunoaşte şi pe domnul Grigore Ilisei, pe atunci director la TVR Iaşi; am realizat împreună câteva filme documentare pe teme culturale (despre pictorul Niccolo Livaditi, Mănăstirea Golia, Biserica Sf. Haralambie din Iaşi ş.a.). Am citit cu plăcere şi mica monografie a Fălticenilor la care au colaborat cei doi cărturari amintiţi.
R.:
În încheiere, te rog să transmiţi câteva gânduri fălticenenilor.
S. I.:
Dragi fălticeneni, să fiţi mândri de istoria oraşului vostru, de bogata zestre culturală pe care aţi dăruit-o României şi să o păstraţi pentru generaţiile viitoare. Dacă nu cer prea mult, apelez şi la principala resursă locală: mai daţi-ne câţiva “oameni de seamă” - luminaţi şi integri - care să ducă această ţară acolo unde ea merită.
Pe domnul Sorin Iftimi îl puteţi contacta la următoarea adresă de e-mail:sorin_iftimi@yahoo.com
Interviu realizat de Vasile Brumă, Fălticeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu