Duminica a 3-a din post (a Sfintei Cruci)

 

Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine își va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.

Sfinții 40 de Mucenici. Ziua Deținuților Politici Anticomuniști

 

Pe 9 martie, creștinii din Botoșani și din întreaga țară sărbătoresc Sfinții 40 de Mucenici, zi cu tradiții și obiceiuri păstrate din vechime. Pe 9 martie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții 40 de Mucenici, o zi cu rezonanță puternică în rândul credincioșilor. 

Cei 40 de mucenici au fost soldați creștini din Legiunea a XII-a Fulminata, care au trăit în Armenia, în timpul împăratului Licinius, cunoscut pentru prigoana împotriva creștinilor. Potrivit tradiției, aceștia au refuzat să se lepede de credință și au fost supuși la chinuri grele, fiind condamnați la moarte prin înghețare într-un lac. Se spune că, în urma rugăciunilor lor, s-au petrecut minuni, iar apa lacului s-a încălzit, iar mucenicii au primit cununi strălucitoare din cer.

 În această zi, gospodinele pregătesc "mucenici" sau "sfințișori", colaci copți în formă de cifra opt, care sunt împărțiți în familie și la vecini, ca simbol al jertfei și al comuniunii. Obiceiul de a coace mucenici este păstrat cu grijă în multe gospodării din județ, iar rețetele variază de la o localitate la alta. În unele zone, mucenicii sunt copți și unși cu miere și nucă, în timp ce în altele se pregătesc în supă dulce cu scorțișoară.

 Pe lângă preparatele tradiționale, ziua de 9 martie marchează și începutul anului agricol, iar oamenii din mediul rural obișnuiesc să curețe grădinile și să aprindă focuri pentru a alunga răul și a aduce belșug. 

Cei patruzeci de Sfinți Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie. 

Azi, 9 martie, este și Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din România. La îndemnul Patriarhiei Române, în centrele eparhiale au loc slujbe de pomenire pentru cei care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român. „În fiecare an, la această dată, avem îndatorirea morală de a ne aminti de românii care au luptat împotriva regimului totalitar comunist, mărturisind credința ortodoxă împotriva ateismului și care au fost închiși în lagăre și închisori, îndurând aici suferințe inimaginabile, iar unii dintre aceștia înfruntând chiar moartea”, transmite Patriarhia Română.

Duminica a 2-a din Postul Mare (a Sfântului Grigorie Palama)

 

În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). 

Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul.

 Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.

 Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

Zilele Babei Dochia

 

Primele zile din martie aduc Zilele Babei Dochia, o tradiție veche care spune că vremea din aceste zile arată norocul fiecăruia pentru tot anul. În nordul Moldovei, inclusiv la Botoșani, începutul lunii martie este marcat de Zilele Babei Dochia, o perioadă încărcată de semnificații pentru comunitate.

 Între 1 și 9 martie, oamenii aleg o zi care, potrivit tradiției, le va arăta cum va fi norocul și starea sufletească pentru tot anul. Vremea din acea zi este considerată un semn: dacă este cald și însorit, anul va fi bun, iar dacă este frig sau mohorât, pot apărea încercări.

 Legenda Babei Dochia este transmisă din generație în generație. Personajul mitologic urcă muntele cu oile, lepădând câte un cojoc în fiecare zi, pe măsură ce vremea se încălzește. Se spune că aceste zile capricioase de la începutul lunii martie sunt cauzate chiar de Baba Dochia, care își scutură cojoacele de ploaie sau omăt. Tradiția este respectată în multe localități din județul Botoșani, dar și în alte zone din nord-estul țării.

 Oamenii obișnuiesc să își aleagă "baba" încă de la finalul lunii februarie, iar copiii și adulții poartă mărțișoare ca simbol al norocului și al primăverii. În credința populară, Baba Dochia simbolizează sfârșitul iernii și începutul unui nou ciclu al naturii. "Zilele acestea sunt un prilej de speranță pentru mulți botoșăneni, care așteaptă cu interes semnele vremii", spun localnicii. Tradiția nu impune reguli stricte, iar fiecare familie poate interpreta semnele după propriile credințe. Indiferent de vreme, Zilele Babei Dochia marchează începutul primăverii și aduc un plus de optimism pentru locuitorii din Botoșani și din întreaga regiune.

Duminica Întâi din Post

 

Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evdochia (secolul II) era samarineancă din cetatea Heliopolis din Fenicia. S‑a născut în vremea împăratului Traian (98‑117), din părinţi păgâni închinători la idoli. Ea era foarte frumoasă şi ducând o viaţă desfrânată a strâns multă avuţie, fiind cunoscută şi în alte ţări. În cetatea în care locuia Evdochia a venit un pustnic pe nume Gherman, ce s‑a aşezat în apropierea locuinţei ei. Aceasta auzea în fiecare zi cântările, citirile şi rugăciunile neîncetate ce se făceau în odaia pustnicului şi mai ales cuvintele de folos rostite de acesta. „Şi s‑a cutremurat sufletul desfrânatei, cu deosebire atunci când a auzit cuvintele: «Vai vouă, bogaţilor!» (Luca 6, 24). Deci, luminându‑se la cuget şi scârbită de viaţa pe care o ducea, Evdochia a mers la omul lui Dumnezeu, rugându‑l s‑o înveţe calea mântuirii. Şi, aşa, învăţând dreapta credinţă de la Sfântul Gherman, iar Sfântul Botez primindu‑l de la Episcopul Teodot, Evdochia şi‑a schimbat viaţa. Ea a împărţit săracilor toată averea ei cea multă, liberând pe toţi robii, şi s‑a dus într‑o mănăstire, unde trăia în smerenie şi în pocăinţă” (Proloagele). Aflându‑se de convertirea ei la creştinism, a fost informat şi împăratul Adrian (117‑138), care a poruncit să fie arestată. Sfânta Evdochia a săvârşit multe minuni, ceea ce l‑a determinat pe împărat să o elibereze. După moartea împăratului Adrian, Sfânta a fost arestată din nou, în vremea când cetatea Heliopolis era condusă de Diogen. Acesta a supus‑o la chinuri pentru a o determina să se lepede de credinţa creştină. Ea a suportat toate aceste chinuri şi, impresionând dregătorul prin curajul ei, dar mai ales pentru credinţa ei, acesta a poruncit să fie eliberată. După Diogen, la conducerea cetăţii a venit Vichentie, care a ordonat să fie supusă din nou chinurilor pentru credinţa ei creştină. Ea a suportat chinuri cumplite şi, văzând dregătorul că nu părăseşte credinţa creştină, a ordonat să i se taie capul. Astfel, Sfânta Cuvioasă Evdochia a primit cununa muceniciei.

Vacanța mobilă

 

Elevii din 17 județe au  intrat în vacanța mobilă 2026.

 Vacanța „de schi” are o durată de o săptămână și desparte modulele 3 și 4 de cursuri.

 Pentru elevii din București și din alte 21 de județe, vacanța de schi a început luni, 16 februarie, și ține până vineri, 20 februarie, potrivit structurii anului școlar 2025-2026. Aceștia revin la școală luni, 23 februarie, și vor începe modulul 4 de cursuri.

 Săptămâna de vacanță mobilă, la decizia inspectoratelor școlare județene/al municipiului București, este programată în intervalul 9 februarie – 1 martie 2026. Până la 1 aprilie 2025, inspectoratele au fost obligate să ia decizia stabilirii perioadei. Fiecare elev trebuie să aibă o notă la purtare pe fiecare modul, potrivit ROFUIP. Notă la purtare în fiecare modul pentru elevi este o modificare introdusă de Ministerul Educației, la cererea directorilor de școli, în regulamentul de funcționare a unităților de învățământ ROFUIP 2024.

 Vacanța de schi în perioada 23 februarie – 1 martie este programată în județele: Alba; Bacău; Botoșani; Brăila; Constanța; Covasna; Galați; Giurgiu; Harghita; Maramureș; Mureș; Neamț; Satu Mare; Sibiu; Suceava; Vaslui; Vrancea;

De ce și cum postim

 

Am intrat în Postul Mare. Este cea mai lungă perioadă de post din creștinism, 7 săptămâni, pregătind credincioșii pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Durata face trimitere la cele 40 de zile de post ale lui Iisus Hristos și implică nu doar renunțarea la alimente de origine animală, ci și la celelalte plăceri trupești, dar mai ales intensificarea rugăciunii și a faptelor bune. Nu este, așadar, doar o dietă. În definitiv, există oameni care, ocazional, ciclic sau permanent, elimină produsele animaliere din regimul lor, fără nici o legătură cu religia. Dar posturile creștine, printre care acesta, care precede Paștile, urmăresc curățirea sufletului prin rugăciune, milostenie și iubirea aproapelui. În general, postul - oricare dintre ele, inclusiv cele de o zi - este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci un mijloc de mântuire. Dar este în același timp și un act de cult, adică un mod de cinstire a lui Dumnezeu, o renunțare de bunăvoie la plăceri care în restul timpului ne sunt îngăduite. Plăceri care, desigur, nu se rezumă doar la cele alimentare. Dacă ești dreptcredincios și dacă înțelegi, simți și trăiești semnificațiile acestei perioade și ale Învierii care se află la sfârșitul ei, ar fi total nefiresc să benchetuiești în post, ca să dau un singur exemplu, ferindu-mă să fac o listă, pentru că, până la urmă, privind lucrurile în mod realist, fiecare ține postul după cum îl țin puterile - sufletești și fizice. Nimeni nu știe ce va fi întrebat la Judecata de Apoi, dar avem destule indicii ca să putem presupune că nu vom fi întrebați câte zile am postit și cât de riguroase ne-au fost posturile, ci cât de mult ne-am iubit semenii, câtă milă am avut față de ei și ce-am făcut pentru a-i ajuta. Iată câteva dintre indicii: „Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor” (Isaia 58, 6). „Postiţi post sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în temp­lul Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L” (Ioil 1, 14). De asemenea, esențial este în ce măsură am contribuit la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu: „Deci, du-te tu şi cuvintele Domnului din gura mea scrise de tine în sul citeşte-le în templul Domnului, în ziua postului, în auzul poporului; citeşte-le de asemenea şi în auzul tuturor acelora din Iuda, care sunt veniţi de prin toate cetăţile” (Ieremia 36, 6). Sfânta Scriptură are și un cuvânt greu de spus despre cei care postesc doar cu numele: „Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus” (Isaia 58, 4). O observație fundamentală găsim în Sfânta Evanghelie după Matei: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să le arate oamenilor că postesc” (6, 16). Cu alte cuvinte, postul trebuie trăit cu bucurie, pentru că e o mărturisire a credinței noastre și un pas pe calea mântuirii - și nu cu tristețe sau încrâncenare, ca un lucru care ne-a fost impus și pe care-l executăm pentru că nu avem de ales. Întotdeauna avem de ales, pentru că Dumnezeu ne-a dăruit liberul arbitru. Dacă nu faci un gest - postul, un act de milostenie, o vorbă bună - cu bucurie în suflet, degeaba îl mai faci. (Sursa: ziarullumina.ro)