Românii sărbătoresc Ziua Națională pe data de 1 decembrie. În istoria noastră ziua de 1 decembrie are o semnificație aparte. Deși nu a marcat constituirea politică a României Mari, cum mulți cred, a reflectat totuși dorința profundă de unire a românilor – fundamentul esențial al Marii Uniri.
Pe 1 Decembrie, românii celebrează Ziua Națională – o dată cu o puternică încărcătură simbolică pentru poporul și statul român. Ea marchează evenimentele istorice de la Alba Iulia, din 1918, când românii din Transilvania s-au adunat pentru a cere unirea cu România.
Deși România Mare avea să se constituie propriu-zis în 1920, atunci când a fost recunoscută pe plan internațional, prin Tratatul de la Paris, ziua de 1 decembrie 1918 este deosebit de importantă pentru mesajul simbolic, social și politic transmis de ardeleni marilor puteri dar și tuturor națiunilor europene. Este momentul în care românii s-au unit „în cuget și simțiri”, ca mai apoi să câștige bătălia diplomatică pentru recunoașterea acestei realități.
La începutul secolului XX populația majoritară a Transilvaniei, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, o reprezentau românii. Adică aproximativ 65% din populație, urmată de maghiari, secui și sași. Această realitate este consemnată și în secolele anterioare.
De exemplu, în secolul al XVIII lea, învățatul Andreas Teusch, transilvănean de origine săsească scria în „Historia Regni sive Principatus Transylvaniae” că românii formează cel mai numeros grup etnic și că toți scriitorii ardeleni îi consideră descendenți ai coloniștilor romani din Dacia.
Tocmai de aceea odată cu „secolul națiunilor”( secolul XIX), dar și cu obținerea independenței Regatului României, tot mai mulți români transilvăneni au militat pentru unirea cu patria mamă. Un moment important l-a reprezentat intrarea României în Primul Război Mondial. Importanța națională a Transilvaniei pentru românii din Regat s-a reflectat în interesul militar acordat Ardealului. Practic, primele acțiuni militare ale României în Primul Război Mondial au fost dezrobirea și mai apoi alipirea Transilvaniei.
La rândul lor, românii transilvăneni au primit cu entuziasm intrarea României în război contra Austro-Ungariei, dar și intrarea trupelor regățene în Ardeal.
Ziua de 1 decembrie 1918 este importantă fiindcă românii din toate teritoriile desprinse din imperiile în descompunere ale Europei și-au exprimat oficial dorința de unire. Era cel mai important pas pe baza căruia puteau fi duse luptele diplomatice ulterioare pentru recunoașterea acestei realități.
Totodată așa cum arată istoricii, Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 a încheiat procesul de constituire a statului național român modern.
Inițial, ziua de 1 decembrie 1918 a fost sărbătorită mai ales de transilvăneni, în perioada interbelică, ca o dată simbol a obținerii independenței față de Ungaria dar și a unificării cu România. Nu a fost însă zi națională a României.
Până în anul 1948, ziua națională a României se sărbătorea pe 10 mai. Această dată amintea de înscăunarea lui Carol I ca domnitor al Principatelor Unite pe 10 mai 1866 și instaurarea Hohenzollernilor ca dinastie conducătoare.
Ulterior 10 mai a fost încărcată și de alte semnificații. Pe 10 mai 1877, Senatul României a votat proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman. Din acel moment, ziua naţională a Principatelor Române Unite semnifica obţinerea independenţei. Tot pe 10 mai, dar de această dată în 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din Principatele Române Unite în Regatul României, iar Carol I devenea primul său rege.
După revoluția din 1989, în România, odată cu regimul, s-a schimbat din nou data zilei naționale. Parlamentul dominat de FSN și cu aprobarea lui Ion Iliescu, primul președinte post-decembrist al României, a hotărât ca noua zi națională să fie sărbătorită pe 1 Decembrie. Decizia a fost consfințită prin Legea nr 10 din 31 iulie 1990. Prin alegerea acestei date, Iliescu și FSN-iștii doreau să combată și simpatiile monarhiste (care cereau revenirea la 10 mai ca zi națională), dar și opoziția anticomunistă care cerea ca zi națională datele de 16 sau 22 decembrie, zilele revoluției din Timișoara și București. În plus, făcea trimitere la Marea Unire și la momentul final al unificării Transilvaniei cu România. Și așa, 1 decembrie a rămas Ziua Națională a României.
