Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)

 

În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. 

Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. 

De atunci a început Iisus să propovă­duiască și să spună: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor”.

Vacanţa de iarnă s-a terminat

 Elevii revin astăzi la cursuri după vacanţa prilejuită de sărbătorile de iarnă. Potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, anul şcolar 2025 – 2026 este structurat pe intervale de cursuri şi vacanţe, după cum urmează: 

Intervale de cursuri :

– de luni 8 septembrie 2025 până vineri 24 octombrie 2025; 

– de luni 3 noiembrie 2025 până vineri 19 decembrie;

 – de joi 8 ianuarie 2026 până vineri 6 februarie 2026, respectiv vineri 13 februarie 2026 sau vineri 20 februarie 2026, după caz, la decizia inspectoratelor şcolare;

 – de luni 16 februarie 2026, respectiv luni 23 februarie 2026 sau luni 2 martie 2026, la decizia inspectoratelor şcolare, după caz, până vineri 3 aprilie 2026;

 – de miercuri 15 aprilie 2026 până vineri 19 iunie 2026 

Intervale de vacanţă: 

– de sâmbătă 25 octombrie 2025 până duminică 2 noiembrie 2025;

 – de sâmbătă 20 decembrie 2025 până miercuri 7 ianuarie 2026;

 – o săptămână, la decizia inspectoratelor şcolare, în perioada 9 februarie – 1 martie 2026;

 – de sâmbătă 4 aprilie 2026 până marţi 14 aprilie 2026;

 – de sâmbătă 20 iunie 2026 până duminică 6 septembrie 2026.

 Programele „Şcoala altfel” şi „Săptămâna verde” se desfăşoară în perioada 8 septembrie 2025 – 3 aprilie 2026, în baza deciziilor luate de unităţile de învăţământ.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul

 

A doua zi după Botezul Domnului, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rânduit a se prăznui Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punând mâna sa pe creştetul Stăpânului. Sfântul Proroc Ioan a descoperit cel dintâi lumii, după semnul ce i s-a dat de sus, că Hristos-Domnul este adevăratul Mesia, trimisul lui Dumnezeu Cel mult aşteptat să vină să ne cureţe, să ne sfinţească şi să ne mântuiască. 

Sfântul Ioan a fost Proroc şi Înaintemergător al Domnului, pecetluit fiind cu această chemare încă de la venirea sa pe lume, printr-o naştere minunată, vestită de înger (Luca 1, 17; 76). El face ceea ce predică, prin înfrânarea şi viaţa de jertfă pe care o duce; îmbrăcat în haină aspră de păr de cămilă, nemâncând pâine, nici bând vin (Matei 3, 4; Luca 7, 33), hrănindu-se doar cu lăcuste şi miere sălbatică, precum un adevărat înger în trup.

 De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul este reprezentat în unele icoane având două aripi mari la spate, ce amintesc de cuvintele profetului Maleahi „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele” (Maleahi 3, 1). Pictat în acest fel, Sfântul Ioan nu este doar un simbol al mesagerului, ci și al vieții ascetice a unui „înger pământesc și om ceresc”. Mântuitorul Însuşi îl cinsteşte pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul ca pe un adevărat profet zicând: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie?... Un proroc? Da, zic, vouă, şi mai mult decât un proroc... Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 7; 9; 11).

Botezul Domnului (Dumnezeiasca Arătare - Boboteaza)

 

Pe când Ioan boteza în râul Iordan pe fiii lui Israel care-şi mărturiseau păcatele, a venit la el Domnul Iisus Hristos, din Galileea, fiind de 30 de ani. În acea vreme, Ioan spunea poporului: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Luca 3, 16). Deci a venit Iisus să Se boteze, deşi nu Îi trebuia Botezul, ca Unul care era curat şi fără de păcat, născut fiind de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria. Şi L-a cunoscut Ioan cu duhul şi se smerea pe sine zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Matei 3, 14). 

Fiindcă Sfântul Ioan avea nevoie cu adevărat să fie botezat de Domnul Iisus Hristos, ca unul ce era în păcatul neascultării protopărinţilor Adam şi Eva, ce era asupra a tot neamul omenesc. Însă Hristos-Domnul a zis către Ioan: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Deci s-a botezat Iisus în Iordan la vârsta bărbatului desăvârşit, adică la 30 de ani. Şi ieşind Domnul din ape, I s-au deschis Lui cerurile, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El în chip de porumbel („nu în trup de porumbel – trebuie ştiut bine lucrul acesta” – atrage atenţia Sfântul Ioan Gură de Aur), iar din cer, glasul Tatălui s-a auzit zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). A venit Mântuitorul Iisus la ape, ca să sfinţească firea apelor; a venit să Se boteze, ca să ne pregătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez; a venit la Ioan, ca acesta să fie pentru El martor adevărat, ca unul ce a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste El.

Ajunul Bobotezei: Post negru

 

Pe 5 ianuarie, credincioșii ortodocși din Botoșani și întreaga Moldovă țin post negru în Ajunul Bobotezei. 

Această zi marchează începutul sărbătorilor de iarnă și este însoțită de tradiții și rugăciuni.

 Pe 5 ianuarie, credincioșii ortodocși din Botoșani, dar și din alte județe ale Moldovei, marchează Ajunul Bobotezei printr-un post aspru, cunoscut drept post negru.

 În această zi, cei care pot respecta rânduiala nu mănâncă și nu beau nimic până la sfințirea apei, pregătindu-se astfel pentru sărbătoarea Bobotezei din 6 ianuarie. 

Postul este însoțit de rugăciune, iar preoții recomandă ca persoanele care nu pot ține post negru din motive de sănătate să postească măcar cu alimente de post, fără carne, ouă sau lactate.

 Ajunul Bobotezei este considerat primul moment important de post din noul an, având o semnificație aparte pentru comunitățile ortodoxe din nord-estul țării.

 Pe lângă post, ziua de 5 ianuarie este legată de o serie de tradiții și obiceiuri, respectate în special în mediul rural din județele Botoșani, Iași, Suceava și Vaslui. 

În multe sate, oamenii se pregătesc pentru sfințirea apei, iar gospodăriile sunt curățate, iar mesele rămân neatinse până la finalul slujbei de la biserică.

 Boboteaza, sărbătorită pe 6 ianuarie, este una dintre cele mai importante praznice ale anului bisericesc, iar pregătirile din ajun subliniază importanța spirituală a momentului. 

Preoții din zonă reamintesc că postul și rugăciunea din Ajunul Bobotezei sunt menite să îi apropie pe credincioși de semnificația sărbătorii și să aducă binecuvântare în casele lor.

Duminica dinaintea Botezului Domnului

 

Aceşti 70 de Apostoli au fost aleşi de Domnul şi trimişi câte doi, înaintea Sa, în toate cetăţile şi locurile unde avea să meargă El, zicându-le: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său” (Luca 10, 2). În capitolul al 10-lea din Evanghelia sa, Sfântul Luca istoriseşte cum au fost trimişi Apostolii să vestească pe Hristos, ca nişte înaintemergători ai dreptei credinţe, fiind el însuşi unul dintre aceşti 70 de ucenici ai Domnului. Numele lor se află păstrate în Mineiul pe ianuarie, la ziua a patra.

 Astăzi pomenim şi pe Sfânta Cuvioasă Apolinaria (†470). Luând slugi, slujnice, aur şi argint, a plecat la Ierusalim, unde, după ce s-a închinat la Locurile Sfinte, i-a eliberat pe robi şi a împărţit toate averile ei săracilor. Apoi, a plecat la Alexandria, unde s-a nevoit mulţi ani, după care a intrat într-un schit, spunând că este famen şi că se numeşte Dorotei. Aici, Cuvioasa Apolinaria a vindecat-o pe sora ei, care era demonizată. După o vreme, sora sa părea că este însărcinată, iar tatăl ei, Antemie, socotind că a rămas grea de la Dorotei, a trimis îndată călăreţi şi l-au adus înaintea sa. Atunci Sfânta, arătând că este fiica lui Antemie, i-a făcut pe toţi să se minuneze şi să se înfricoşeze. După ce a trecut la cereştile lăcaşuri, s-a cunoscut de către monahi că este femeie, de care lucru toţi s-au înspăimântat şi s-au îndemnat să mulţumească Domnului. 

 Astăzi, Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Cuvios Nichifor cel Lepros. Sfântul Nichifor s-a născut în anul 1890, în insula Creta, iar la botez a primit numele Nicolae. A rămas orfan de mic, fiind crescut de bunicul după tată. La vârsta de 13 ani a dezvoltat primele semne ale leprei. A plecat în Egipt, unde a lucrat o vreme la un bărbier din Alexandria, dar, întrucât boala a înaintat, a cerut sfatul unui arhiereu ortodox, care l-a îndrumat spre Cuviosul Antim Vaianos, care slujea la leprozeria din Hios. La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital pentru leproși, administrat de ieromonahul Antim. După doi ani, Cuviosul Antim l-a tuns în monahism, dându-i numele de Nichifor. Sfântul Nichifor a fost binecuvântat de Dumnezeu cu darul vindecărilor. A trecut la Domnul în ziua de 4 ianuarie 1964, la vârsta de 74 de ani. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 2012, fiind sărbătorit în data de 4 ianuarie.

Sfantul Vasile cel Mare

 

Acest mare părinte al nostru Vasile a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de necredinţa lui Arie, ereticul. Iar Sfântul Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credinţă şi a îndrăznit să mustre chiar în faţă pe împăratul Valens, căzut şi el în erezia lui Arie. Tatăl Sfântului Vasile era din Pont şi se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia şi se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în ştiinţă pe cei din timpul său şi pe cei din vechime, căci învăţase toată filozofia şi toate ştiinţele din vremea aceea. Deci, covârşind pe toţi nu numai cu filozofia şi cu mintea cea ascuţită, ci şi cu puterea şi viaţa cea îmbunătăţită, a fost sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei. Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credinţa ortodoxă, punând în uimire chiar pe dregătorul locului, care nu s-a putut împotrivi înţelepciunii şi tăriei în credinţă a sfântului. Prin cuvântările sale a lovit în credinţele greşite ale ereticilor; a dat învăţături şi îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adânci ale făpturii; a păstorit turma lui Hristos, învăţând pe toţi şi ajutând pe săraci, pe bolnavi şi pe bătrâni, în aşezământul său vestit, numit Vasiliada. A trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani. Şi era Sfântul Vasile om foarte înalt la stat şi drept ca o făclie; uscăţiv şi slăbit de ajunare şi de veghere; oacheş la faţă, dar obrazul îngălbenit; nasul lunguieţ; sprâncenele cercuite şi plecate, asemenea omului gânditor; fruntea încreţită; umerii obrajilor ieşiţi, tâmplele adâncite; cam pleşuv la păr; cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Pomenirea lui se săvârşeşte în Sfânta Biserică sobornicească.