Duminica a 6-a din post (a Floriilor)

 

În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea.

 Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?

 Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci, mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.

 Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! 

Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre El şi că acestea I le-au făcut Lui. Aşadar, dădea mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

vacanța de Paște a elevilor

 

Vineri, 03.04.2026, elevii intră în vacanța de Paște, odată cu încheierea penultimului modul al anului școlar.

 Urmează o perioadă de respiro de 11 zile, iar din 15 aprilie copiii și profesorii revin la școală. 

Ultimul modul va fi unul încărcat pentru o parte dintre ei: elevii din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a vor susține Evaluarea Națională în luna mai, iar cei de a VIII-a și XII-a se vor afla pe ultima sută de metri cu pregătirea pentru examenele naționale.

 Toate acestea vor avea loc pe fondul oboselii pe care elevii o resimt la final de an școlar. Pentru că ultimul modul va fi unul stresant nu doar pentru elevii care susțin evaluările naționale, ci și pentru cei care vor învăța pentru menținerea sau creșterea mediilor la final de an școlar, e important ca vacanța aceasta să fie una de odihnă. În cazul în care există teme, e recomandat ca ele să fie organizate în așa fel încât să permită copiilor să se relaxeze și să-și încarce bateriile.

 Conform reglementărilor Ministerului Educației, în perioadele de vacanță elevii nu ar trebui să primească teme obligatorii, acestea fiind considerate, cel mult, recomandări suplimentare, cu statut opțional.

 Practic, vacanțele sunt gândite ca intervale de odihnă reală, în care copilul are dreptul să iasă din ritmul școlar. Ce urmează după vacanță: ultimul modul, diferit ca ritm și miză față de cele anterioare.

 După această pauză, copiii intră în ultimul modul al anului școlar, care începe miercuri, 15 aprilie 2026, și se încheie, pentru majoritatea elevilor, vineri, 19 iunie 2026.

 Elevii claselor a II-a, a IV-a și a VI-a susțin în luna mai Evaluarea Națională, o testare prin care se verifică nivelul lor, în așa fel încât să poată fi evaluată, în timp, evoluția. Aceste testări nu necesită o pregătire specială. 

Datele la care au loc sunt următoarele: Evaluarea națională clasa a II-a: 12 mai: Limbă și comunicare- scris 

13 mai: Limbă și comunicare- citit 

14 mai: Matematică și explorarea mediului- scris

 Evaluarea națională clasa a IV-a: 19 mai: Limbă și comunicare 20 mai: Matematică și științe ale naturii Evaluarea națională clasa a VI-a: 26 mai: Limbă și comunicare 27 mai: Matematică și științe ale naturii

Semnificația zilei de 1 aprilie

 

Una dintre cele mai acceptate teorii privind originea acestei zile susține că este strâns legată de trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian, în Franța, în anul 1582. În vechiul calendar, Anul Nou era celebrat pe 1 aprilie, nu pe 1 ianuarie. După reforma impusă de Carol al IX-lea, mulți oameni au întâmpinat dificultăți în a se adapta la noua dată. Cei care continuau să marcheze Anul Nou pe 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, iar în timp, felicitările trimise în acea zi au devenit subiect de glume. Acestea erau adesea însoțite de cadouri amuzante, precum bomboane de ciocolată în formă de pește sau felicitări cu desene de pești, un simbol al păcălelilor, conform Britannica. O altă teorie sugerează că Ziua Păcălelilor își are originile în Imperiul Roman, unde, pe 25 martie, se organizau serbările Hilaria, dedicate zeiței Cybele. În cadrul acestor festivități, participanții purtau măști și își permiteau să păcălească pe oricine, într-o atmosferă de voie bună. Astfel, fie că are rădăcini medievale sau antice, Ziua Păcălelilor a rămas un prilej de farsă și divertisment, fiind celebrată în întreaga lume. Ziua Păcălelilor este sărbătorită pe 1 aprilie în multe țări din lume. Numele său provine din tradiția farselor făcute în această zi — de la glume inofensive, precum anunțul că șireturile sunt desfăcute, până la farse elaborate, cum ar fi trimiterea prietenilor în „comisioane ale nebunilor”. Deși sărbătoarea datează de secole, originile sale exacte rămân necunoscute. Ea are asemănări cu festivaluri precum Hilaria, celebrată în Roma antică pe 25 martie, și Holi, festivalul culorilor din India, care se încheie pe 31 martie. Originea Zilei Păcălelilor Una dintre ipotezele moderne susține că obiceiul își are rădăcinile în Franța și ar fi fost influențat de Edictul de la Roussillon, promulgat în august 1564 de Carol al IX-lea. Acest edict a stabilit ca începutul oficial al anului să fie pe 1 ianuarie, în loc de Paște, care avea o dată variabilă. Cei care s-au împotrivit schimbării și au continuat să sărbătorească Anul Nou în stil vechi au fost batjocoriți și numiți „păcăliții din aprilie”. O altă teorie sugerează că Ziua Păcălelilor ar putea fi legată de echinocțiul de primăvară (21 martie), o perioadă a anului în care vremea schimbătoare „păcălește” oamenii. Tradiții și variații internaționale Deși Ziua Păcălelilor este celebrată diferit în diverse culturi, esența sa rămâne aceeași: o scuză pentru a-i face pe ceilalți să pară naivi. În Franța, persoana păcălită este numită poisson d’avril („pește de aprilie”), o expresie care ar putea face referire la peștii tineri, ușor de prins. Copiii francezi obișnuiesc să lipească pe spatele prietenilor desene cu pești, fără ca aceștia să observe. (Sursa: descoperiri.ro)

Duminica a 5-a din post (a Cuvioasei Maria Egipteanca)

 

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. 

Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. 

Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem.

 Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan.

Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

România trece la ora de vară

 

România trece la ora de vară în noaptea de sâmbătă spre duminică – 28 spre 29 martie 2026.

 Astfel, în ultima duminică a lunii martie, ora 03:00 devine ora 04:00. Orarul de vară se aplică până în ultima duminică a lunii octombrie. Anual, ceasurile se dau înainte cu o oră la finalul lunii martie, conform legislaţiei Uniunii Europene (UE) actuale, astfel că zilele devin mai lungi. 

În România, ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele UE. Ora standard a statelor membre Statele membre ale UE au libertatea de a decide asupra zonei de fus orar în care doresc să se afle, potrivit Consiliului European.

 În prezent, în UE există trei zone de fus orar standard: ora Europei Occidentale: Irlanda și Portugalia ora Europei Centrale: 17 state membre din zona geografică respectivă ora Europei de Est: Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania și România. 

Țările europene care nu schimbă ora sunt Rusia, Islanda şi Belarus. 

Unele ţări au revenit la ora iniţială, în timp ce altele au preferat să rămână continuu la ora de vară. Schimbarea orei în Europa, primăvara și toamna, a fost introdusă pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial pentru a se realiza economii de energie. 

Sistemul a fost reintrodus în multe țări în anii ’70.

 În 2018, Comisia Europeană a prezentat o propunere de a renunța la schimbarea orei de două ori pe an în Uniunea Europeană, însă Consiliul European nu a convenit încă asupra poziției sale cu privire la propunere, astfel că a rămas în vigoare sistemul actual.

Buna Vestire (Dezlegare la peşte)

 

Buna Vestire este ziua Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, când s-a împlinit aşteptarea mesianică a nea­mului omenesc: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului Se face”, din iubire faţă de oameni, pentru a ne răscumpăra din păcatul strămoşesc. 

Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu vine din veşnicie în lumea supusă timpului pentru a ne mântui. Momentul Întrupării Domnului are loc atunci când Preasfânta Fecioară Maria acceptă Buna Vestire a îngerului, pentru că nimic nu se putea întâmpla fără acordul ei. Dumnezeu ţine seama de liberul-arbitru al Fecioarei şi doar cu acordul ei are loc Întruparea supranaturală a Fiului Său: „Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!” (Luca 1, 38). 

Textele aghiografice explică teologic Întruparea Domnului, arătând că zămislirea se face „nu după firea și obiceiul omenesc”, ci „mai presus de fire, pentru că, unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii”. Zămislirea Fiului lui Dumnezeu în pântecele Sfintei Fecioare Maria „este după lucrarea Sfântului Duh”, pentru că Buna Vestire îngerească arată Preasfintei Fecioare: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri! (...) Duhul Sfânt, Cel Ce toate le face, întru tine, o, Preasfântă Fecioară, o va lucra aceea, ca în preacuratul tău pântece, din trupul tău, trupul Cuvântului lui Dumnezeu, Celui fără de trup Se va rândui, mai presus de fire”. 

Întruparea Domnului este supranaturală, iar, după cum mărturiseşte imnografia Bunei Vestiri, „chipul zămislirii este negrăit”, pentru că „pântecele fecioresc primeşte pe Fiul, iar Duhul Sfânt de sus Se trimite, Tatăl din cer binevesteşte şi întruparea se săvârşeşte după sfatul cel veşnic” al Persoanelor Preasfintei Treimi.

 Buna Vestire este ziua „arătării Tainei celei din veac”, adică a împlinirii profeţiilor care au vestit, în Vechiul Testament, venirea în lume a lui Hristos, care prin Întruparea Sa face ­„începutul mântuirii noastre”.

Duminica a 4-a din Postul Mare (a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul)

 

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.

 Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.

 Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. 

Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. 

Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.