Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

 

Și iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iair; și acesta era mai-marele sinagogii. Și căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să vină în casa lui. Că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, și aceea era pe moarte. Și pe când se ducea El, mulțimile Îl îmbulzeau. 

Și o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și-și cheltuise toată averea cu doctorii și de nici unul nu putuse să fie vindecată, s-a apropiat de El prin spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit scurgerea sângelui. 

Și a zis Iisus: „Cine este cel ce s-a atins de Mine?” Dar cum toți tăgăduiau, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: „Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează și Tu zici: Cine s-a atins de Mine?...”. Iar Iisus a zis: „S-a atins de Mine cineva. Căci Eu am simțit puterea care a ieșit din Mine”.

 Atunci femeia, văzând că n-a rămas tăinuită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus în fața întregului popor din ce pricină s-a atins de El și cum de-ndată s-a tămăduit. 

Iar El i-a zis: „Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!” Și pe când El încă vorbea, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe Învățător”. Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: „Nu te teme; tu crede numai, și ea se va mântui”. Și venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru și pe Ioan și pe Iacob și pe tatăl copilei și pe mamă. Și toți plângeau și se tânguiau din pricina ei. 

Iar El a zis: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme”. Și ei Îl luau în râs, știind că ea a murit. Iar El, apucând-o de mână, a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!” 

Și s-a întors duhul ei, și ea în chiar clipa aceea a înviat; și El a poruncit să i se dea să mănânce. Și părinții ei au rămas încremeniți. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce s-a petrecut.

Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri

 

Biserica Ortodoxă îi cinsteşte astăzi pe Sfinţii Îngeri şi lucrarea acestora în viaţa oamenilor.

 De sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Biserica adună şi serbează tot soborul Sfinţilor Îngeri laolaltă.

 De asemenea, Biserica ne învaţă că îngerii sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1, 14), adică fiinţe fără de trupuri, care Îi slujesc lui Dumnezeu. Totodată, Sfinţii Îngeri sunt prieteni şi ocrotitori ai noştri. Toţi îngerii au fost creaţi de Dumnezeu buni, înzestraţi fiind de Creator cu nenumărate daruri şi cu înţelepciune. Având voinţa liberă, în loc să fie supuşi Domnului, o parte dintre ei, conduşi de Lucifer, s-au mândrit şi s-au răzvrătit împotriva Ziditorului lor. „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preaînalt” (Isaia 14, 13-14), şi-a zis în sinea sa Lucifer şi ameţit de mândrie n-a mai voit să asculte de Creatorul său. 

Pentru aceasta ceata de îngeri răzvrătiţi a fost alungată din cer. Cel care a condus lupta a fost Arhanghelul Mihail, împreună cu îngerii săi. „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războiau şi balaurul, şi îngerii lui. 

Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost alungat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce înşală toată lumea, şi aruncat a fost pe pământ, şi îngerii lui au fost alungaţi cu el” (Apocalipsa 12, 7-9). În limba evreiască Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu”. Astăzi îl serbăm şi pe Arhanghelul Gavriil, cel care a făcut multe binefaceri neamului omenesc, descrise nouă atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. El a fost acela care i-a arătat lui Daniel prorocul înţelesul celor 70 de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia (Daniel 9, 21-27). 

După tradiţie, tot el le-a vestit lui Ioachim şi Anei că din ei se va naşte Stăpâna noastră, Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria naşterea de la Duhul Sfânt a Mântuitorului Hristos şi tot el le-a vestit Femeilor Mironosiţe Învierea lui Hristos.

Elevii reîncep cursurile

 

Elevii încep, luni, 4 noiembrie, cursurile celui de-al doilea modul din anul şcolar 2024-2025, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei. 

Cel de-al doilea modul se desfăşoară până pe 20 decembrie, când începe vacanța sărbătorilor de iarnă. 

Vacanța de toamnă din anul școlar 2024-2025 a avut loc în perioada 25 octombrie (vineri, după terminarea cursurilor) – duminică, 3 noiembrie. Al doilea modul de cursuri începe luni, 4 noiembrie, și durează până vineri, 20 decembrie, adică ține 7 săptămâni, potrivit structurii anului școlar curent.

 Intervale de cursuri: de luni, 9 septembrie 2024, până vineri, 25 octombrie 2024; 

de luni, 4 noiembrie 2024, până vineri, 20 decembrie 2024; 

de miercuri, 8 ianuarie 2025, până vineri, 7 februarie 2025, respectiv vineri, 14 februarie 2025, sau vineri, 21 februarie 2025, după caz, la decizia inspectoratelor școlare județene/al municipiului București, în urma consultărilor cu beneficiarii primari ai educației, cu părinții/reprezentanții legali ai acestora și cu cadrele didactice, realizate la nivelul unităților de învățământ; 

de luni, 17 februarie 2025, respectiv luni, 24 februarie 2025, sau luni, 3 martie 2025, la decizia inspectoratelor școlare județene/ al municipiului București, după caz, până joi, 17 aprilie 2025; 

de luni, 28 aprilie 2025, până vineri, 20 iunie 2025;

Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr)

 

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.

 Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. 

Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

 Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

 Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie!

 Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. 

Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.

 Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. 

Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.

Moșii de toamnă!

 

În prima sâmbătă din luna noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea celor adormiţi, zi cunoscută în tradiţia românească şi ca Moşii de toamnă. 

Biserica şi-a manifestat întotdeauna grija faţă de cei care au plecat în veşnicie, consacrându-le ziua de sâmbătă pentru pomenirea generală a morţilor, rânduind cântări speciale în amintirea acestora. 

De asemenea, pe lângă prima sâmbătă din luna noiembrie, sâmbăta dinaintea Înfricoşătoarei Judecăţi şi sâmbăta Rusaliilor sunt rânduite pentru pomenirea moşilor şi strămoşilor noştri cei din veac adormiţi, zile care poartă denumirea de Moşii de iarnă şi de vară. 

Moșii de Toamnă reprezintă una dintre cele mai importante Sărbători destinate celor care nu mai sunt printre noi! Această zi este cunoscută drept sâmbăta morților sau moșii de toamnă, deoarece se face pomenirea părinților, moșilor și strămoșilor noștri adormiți, scrie publicația Timpul Credinței. 

Spre pomenirea lor creștinii aduc: colaci, colivă, vin, fructe și dulciuri care le pun pe masa ofrandelor pentru rugăciune și binecuvântare! Să nu lipsim niciodată de la Sfânta Liturghie! Nimic altceva nu este mai de folos pentru cei adormiți întru Domnul decât a aduce pentru aceștia Jertfa cea fără de sânge, sau a fi pomeniți în timpul săvârșirii ei, a Sfintei Liturghii.

 Lucrul acesta pricinuiește multă ușurare și bucurie! De aceea pe lângă panihizile cu Liturghie pe care le facem, e bine să aducem la ușa Sfântului Altar – tămâie, lumânări, prescuri, pomelnic cu numele lor pentru a fi pomeniți de către preot la Sfânta Liturghie! 

Biserica face pomenirea celor adormiți rugându-se astfel: „Pomenește Doamne pe toți cei adormiți întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice și-i odihnește pe dânșii, Dumnezeul nostru, unde strălucește Lumina feții Tale!”.

Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

 

Acest Cuvios Părinte a trăit pe vremea împăraţilor româno-bulgari ai veacului al 13-lea. Era din satul Basarabi şi a fost păstor de vite. Într-o zi, mergând prin iarba înaltă, a călcat fără se vrea puii de pasăre dintr-un cuib. 

Pentru că se simţea vinovat de fapta sa, nu a mai purtat încălţăminte timp de trei ani. Apoi, s-a făcut călugăr, petrecând mulţi ani în nevoinţe într-o peşteră de lângă râul Lom.

 A murit în acea peşteră pe lespedea pe care dormea, iar în scurt timp apa Lomului a închis gura peşterii, aceasta schimbându-se astfel într-un mormânt. Trecând multă vreme, a venit apa Lomului foarte mare şi a deschis intrarea mormântului, sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie fiind acoperite de apă. 

De multe ori în acel loc se vedea o flacără sau o lumină mare, iar oamenii credeau că acolo se ascunde o comoară. Însă, Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei copile care era chinuită de duh necurat, zicându-i că o va vindeca dacă va spune oamenilor să scoată sfintele sale moaşte din acel loc. 

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost aşezate la început în biserica satului, apoi într-o biserică ridicată de domnitorul Ţării Româneşti. Între anii 1769 şi 1774, războiul dintre ruşi şi turci a cuprins şi satul Basarabi. Datorită unui creştin dreptcredincios, Hagi Dimitrie, din anul 1774 moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie se află în ­Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (†303) a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (293-311) şi era fiul dregătorului cetăţii Tesalonic.

 Părinţii săi l-au botezat pe ascuns de frica prigoanelor şi îl învăţau tainele sfintei credinţe creştine. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar mai ales a început a lucra în el harul lui Dumnezeu. 

După moartea tatălui său, Sfântul Dimitrie a ajuns dregător în locul lui, cârmuind cu multă vrednicie poporul şi propovăduind pe faţă credinţa în Hristos- Domnul.

 Întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznic în fiecare cetate în cinstea zeilor. Sfântul Dimitrie a mărturisit atunci că este creştin şi pentru aceasta a fost întemniţat.

 În timpul jocurilor în cinstea împăratului, un luptător, Lie, vandal de neam, se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe, mai ales pe creştini. 

Atunci, tânărul Nestor a cerut binecuvântarea Sfântului Dimitrie să lupte cu Lie şi, însemnându-l cu semnul Crucii pe frunte, Nestor l-a biruit pe acela.

 Înainte de luptă, Nestor a strigat cu glas mare: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Apoi a început să se lupte cu potrivnicul, pe care, trântindu-l jos în suliţele cele ascuţite, l-a omorât. Împăratul s-a mâhnit foarte tare de pierderea lui Lie şi chemând la el pe Nestor, i-a zis: „Tânărule, cu ce farmece l-ai biruit pe Lie? El a omorât atâţia oameni mai puternici decât tine şi tu cum l-ai omorât pe dânsul?”

 Nestor a răspuns: „Împărate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, am făcut aceasta”. Aşadar, dacă le-a auzit păgânul împărat, s-a mâniat foarte tare şi a poruncit unui boier pe care îl chema Marchian să-l scoată pe Nestor afară de poarta cea de aur şi să-i taie capul cu cuţitul.

 Maximian aflând că Sfântul Dimitrie l-a îndemnat pe Nestor să lupte, trimiţând ostaşi, l-au străpuns cu suliţele. „Precum Lie a fost aruncat în suliţe de Nestor şi a murit, aşa şi Dimitrie să fie străpuns cu suliţele, ca de aceeaşi moarte să moară cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie”, aşa zicea împăratul. 

Dar s-a înşelat nebunul împărat, socotind că sfinţii mor cu aceeaşi moarte ca şi păcătoşii, pentru că moartea păcătoşilor este cumplită, iar a sfinţilor este cinstită înaintea Domnului.