luni, 18 martie 2024

Postul Paștelui îmcepe!

 

Postul Paștelui începe luni, 18 martie şi reprezintă o perioadă de pregătire a minții, sufletului și trupului credincioșilor pentru Învierea Domnului, sărbătorită anul acesta în data de 5 mai. 
Această perioadă reprezintă cea mai lungă şi aspră perioadă de abstinență din calendarul creștin ortodox. 
În teologia ortodoxă, postul nu este înțeles numai ca abstinență alimentară, ci ca o practică-test pentru îndepărtarea de patimi. 
De ce trebuie să ținem post? 
Această decizie aduce vindecare sufletească apropiindu-l pe om de Dumnezeu, sunt încurajate faptele bune şi ajutorarea celorlalți.
 Potrivit Bisericii, respectarea rigorilor din această perioadă are efecte benefice şi din punct de vedere biologic. Schimbarea regimului alimentar poate contribui la eliminarea toxinelor din organism şi la îmbunătățirea sănătății fizice. 
Alt efect benefic este că postul presupune renunțarea la vicii, care pot contribui negativ la starea de sănătate, potrivit click.ro.
 Conform tradiției actuale a Bisericii citată de basilica.ro, în Postul Paștelui se postește astfel: În primele două zile (luni şi marți din prima săptămână) se recomandă post complet.
 Pentru cei care nu pot ține post complet, se recomandă ajunare (post de o zi) până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă; Aceleași reguli sunt valabile și pentru zilele de luni, marți, miercuri, vineri şi sâmbătă din Săptămâna Patimilor (29 aprilie-4 mai); În ziua de miercuri din Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după oficierea Liturghiei Darurilor înainte sfințite, când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn; 
În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta şi duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin;
 Există doar două sărbători cu dezlegare la peşte, de Buna Vestire (25 martie) şi în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (28 aprilie), care e şi Duminica Floriilor. 
În primele şase sâmbete din Postul Mare, asemenea sâmbetelor „Moşilor”, se recomandă intensificarea rugăciunilor pentru cei morţi. 
Se fac slujbe de pomenire, speciale care poartă numele de parastase. 
Ultimele pomeniri pentru morţi din Postul Sfintelor Paşti se fac în Joia Pătimirilor, atunci când se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

duminică, 17 martie 2024

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză)

 

Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

luni, 11 martie 2024

Am intrat în Săptămâna Albă

 

Înainte de începerea Postului Mare sau „al Păresimilor”, Biserica a rânduit o perioadă de trecere numită în popor săptămâna albă, a brânzei ori a untului. 
În această perioadă nu se mai consumă carne (a nu se confunda, deci, cu harți) iar în zilele de miercuri și vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte. Săptămâna albă are, de asemenea, și un sens profund pedagogic.
 Pe de o parte, această perioadă îl întărește din punct de vedere duhovnicesc, pe credincios, pentru zilele de post care urmează, fie prin cântările de la strană, fie prin ansamblul rânduielilor liturgice specifice acestei săptămâni. 
Important de menționat este faptul că, din ziua de miercuri a săptămânii albe și până în pana în miercurea Săptămânii Mari se rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – „Doamne și Stăpânul vieții mele”, însoțită de metanii – o altă formă de familiarizare cu nevoința pe care o vom săvârși de-a lungul întregului post. Pe de altă parte, înțelegem aceste dezlegări și ca pe o pregătire fizică sau trupească a creștinilor pentru postul care va veni.
 Îngrijindu-se de cele ale trupului, Biserica îi obișnuiește pe credincioși cu practica postirii (prin abținerea de la consumul de carne), permițându-le, totuși, să se întărească pentru cele 40 de zile în care se vor osteni, cu produse din lapte, ouă și pește. Albul acestor alimente simbolizează haina luminoasă a postului pe care urmează să-l începem. 
Săptămâna albă ne mai amintește și de viețuirea primilor oameni în Rai, unde ei nu consumau carne. Consumul cărnii şi al sângelui începe în neamul omenesc abia după momentul căderii în păcat. De aceea, aceste șapte zile sunt și un chip al înălțării, al întoarcerii noastre la starea cea dintâi și în Împărăția Cerurilor. O altă particularitate a acestei perioade este și faptul că, în zilele de miercuri și vineri nu se săvârșește Sfânta Liturghie, fiind zile aliturgice. (Sursa: Botoșani24.ro)

duminică, 10 martie 2024

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne)

 

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale.
 Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
 Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică

vineri, 8 martie 2024

Ziua Internațională a Femeii

 

Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită anual pe data de 8 martie, în România și în întreaga lume.
 Sărbătoarea marchează realizările sociale, economice și politice ale femeilor de-a lungul istoriei și drepturile obținute de acestea.
 În 28 februarie 1909, în New York fusese organizată o zi a femeilor, în amintirea unei greve de sindicat a acestora, din anul 1908. 
Pe 8 martie 1908, 15 mii de femei au mărşăluit la New York, cerând să le fie micşorată ziua de muncă, salarii mai bune, dreptul la vot şi încetarea exploatării copiilor pentru muncă. 
Sloganul lor era „Pâine şi Trandafiri”, pâinea simbolizând securitatea economică, iar trandafirii, o îmbunătăţire a calităţii vieţii lor.
 În anul 1910, la o întâlnire o organizațiilor socialiste din întreaga lume, activistele Luise Zietz și Clara Zetkin au propus o zi internațională a femeilor, însă fără a specifica o dată anume. 
Un an mai târziu, în martie 1911, s-a sărbătorit pentru prima oară Ziua Internațională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. Americanii au continuat să sărbătorească Ziua Națională a Femeii la sfârșitul lunii februarie. 
Apoi, în anul 1913, Rusia a început să sărbătorească Ziua Femeii în ultima sâmbătă din luna februarie. Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei. 
Astăzi, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită la data de 8 martie în întreaga lume. 
În România, în ziua de 8 Martie se sărbătorește Ziua Femeii.
 Pânâ în decembrie 89 se vorbea de Ziua Mamei, dar după Revoluţia din 1989, aceasta a fost înlocuită cu Ziua Femeii. 
În 2010 s-a stabilit ca Ziua Mamei să fie sărbătorită oficial în prima duminică a lunii mai, iar cea a tatălui – în a doua duminică. (Sursa: libertatea.ro)

marți, 5 martie 2024

Floarea de colț este sărbătorită astăzi

 

Floarea de colț este sărbătorită astăzi, 5 martie, din anul 1933 fiind declarată monument al naturii, stfel că este ocrotită prin lege. „5 martie – Ziua Florii de colț (Leontopodium alpinum) – denumită şi «floarea-reginei». 
Astăzi se împlinesc 240 de ani de când a fost descoperită floarea de colţ. Creşte în Munţii Carpaţi, fiind declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită prin lege”, a precizat regia Romsilva, pe pagina de Facebook. 
În ţara noastră poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, masivele Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Bucegi, Făgăraş, Cozia şi Retezat.
 Botanistul român Alexandru Borza a făcut pentru prima oară în 1911 un studiu amănunţit al florii de colţ, el fiind cel căruia i se datorează declararea acesteia ca „monument al naturii”.
 În România, imaginea Florii de colţ este prezentată pe bancnota de 50 de lei, alături de portretul lui Aurel Vlaicu.
 Floarea de colț poate fi admirată în Parcul Național Munții Rodnei, începând cu lunile iulie și septembrie când ea înflorește, în zonele stâncoase, în locuri greu accesibile la altitudini de peste 1600 m.(Sursa:hotnews)

duminică, 3 martie 2024

Duminica a 34-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor)

 

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărţit averea.
 Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări. Şi, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. Şi, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. 
Şi, ridicându-se, a venit la tatăl său. Dar, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi, aducând viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l, ca, mâncând, să ne veselim, căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
 Iar fiul cel mare era la ţarină. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. 
Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.