Sutiene şi etichete!

Jumătate dintre femeile active au dureri de sâni din cauza sutienelor incomode, relevă un studiu publicat recent în Science Daily.
Majoritatea sutienelor, chiar şi cele pentru sport, nu sunt adaptate mişcărilor sânilor, a demonstrat doctorul Joanna Scurr, de la Universitatea Portsmouth. Ea a selectat 70 de femei, grupul reprezentând cea mai amplă varietate de forme ale sânilor studiate până în prezent.
Potrivit studiului, mişcările sânilor în timpul activităţilor zilnice sunt foarte limitate atât de sutienele concepute pentru sport, cât şi de cele cu sârme şi bureţi. De exemplu, în cazul femeilor care poartă un sutien pentru sport cu forma cupei A, mişcarea sânilor este redusă cu 53%. Indiferent de mărimea sânilor, consecinţele sutienelor incomode sunt aceleaşi: dureri la nivelul sânilor, senzaţii de tensiune mamară, supraîncălzirea sânilor. Pe termen lung poate apărea chiar şi riscul apariţiei unor formaţiuni tumorale la nivelul sânilor ca urmare a purtării sutienelor prea strânse. Dr Joanna S, specialist în medicina sportivă, este de părere că purtarea unei bustiere lejere calmează în 80% dintre cazuri durerile la nivelul sânilor. În timp ce medicamentele prescrise contra durerilor mamare au fost eficiente în doar 54% dintre cazuri.
In mediul rural sutienele au dispărut total, de mulţi ani vecinele mele nu mai poartă sutiene. Din comoditate, din pudicitate, stres, din amnezie, din bani prea puţini...Interesant este, că atunci când au musafiri toate se grăbesc să-şi scoată sutienele din sertare, dulapuri, coşuri, pentru a -şi le pune . Abia când le priveşti cu atenţie observi c ă poartă sutienele ascunse! După mers, ţinuta ţeapănă, vorbele repezite, şi şoptite, preocupate de bust, chinuite şi etichetate !
Sânii sunt ca o poezie pe care unii o recită, alţii o compun, alţii doar o citesc sau tânjesc pe ascuns după ea . Sânii mari, piperniciţi, lăsaţi sau ridicaţi, sânii simetrici, fermi, moi, catifelaţi, areolaţi, etc. sunt sute de categorii în care sânii au fost încorsetaţi . Pieptul femeii, atât de adorat în trecut, ascuns în timpul perioadei victoriene, suscită un perpetuu interes nu doar erotic, ci şi plastic, artistic . Sânii au fost surprinşi în mii de picturi, sculpturi, gravuri, au fost fotografiaţi, au fost imprimaţi pe cărţile poştale, timbre, în minţile bărbaţilor dar şi ale femeilor, încât imaginea lor a devenit şi un simbol .
În artă, sânii nu urmăresc aritmetica lui "90-60-90", ci a frumuseţii. O pereche de sâni tonici, tari şi impunători, o pereche de sâni moi, puţin lăsaţi dar cu areolele pronunţate, delimitând mameloanele catifelate, nu sunt neapărat criterii ca sânii să constituie subiectul unor opere de artă ce surprind tema sânului.
În colecţiile de artă, cele mai frumoase nuduri nu au decât vagi trimiteri erotice. De aceea, atât artiştii cât şi colecţionarii de artă deţin poate cea mai bună cunoaştere a sânilor femeii, cunoaştere care presupune interpretarea pieptului femeilor, pornind de la funcţiile sale biologice, ca suport al frumuseţii feminine. În colecţii, operele femeile care s-au lăsat descoperite de artişti nu suscită decât interesul artistic al acestei laturi feminine, ceea ce vine în contrast cu imaginea contemporană, în care sânii sunt asemenea unui produs comercial.
Există şi o categorie a sânilor de stradă: acei sâni descoperiţi 45 la sută sau mai bine, aduşi puternic în faţă, care sufocă în tramvai sau sucesc gâtul bărbaţilor pe stradă. Sânii de la stradă, plimbaţi degeaba în susul şi în josul străzii oraşului, sunt semnul derizoriului în care multe femei se complac. Poate cel mai greu pentru o femeie este să ştie a-şi purta sânii. La urma urmei, formele sânilor sunt în funcţie de moştenirea genetică. Dar şi de nivelul de testosteron activat, adică de cum gândeşte o femeie, ceea ce conduce spre un sân ferm sau unul inexpresiv. O pereche de sâni mari, rotunjiţi, simetrici, ca şi o pereche de sâni depărtaţi, asimetrici, constituie o veşnică obsesie pentru femeile al căror centru de greutate se mută în zona pectoralilor. În cartea "Sociologia sânilor goi", Jean-Claude Kaufmann surprinde foarte bine, din chestionarele la care femeile au răspuns, cum expunerea constituie pentru acestea un fel de eliberare. Fără sutiene, pe plaje, femeile simţeau că-şi revin, că sunt iar eliberate de corsetul civilizaţiei. Oarecum, moda sânilor pe jumătate sau mai bine goi, etalaţi pe stradă, lângă buticul cu nimicuri, atestă, din contră, o victorie asupra unei iluzii.
Descoperim femeia în ilustrate, timbre, evident şi în pictură sau sculptură. Să nu uităm că atunci când ne naştem, suntem profitorii farmecului sânilor, dar fără să ştim. Când ne maturizăm, le simţim poezia şi farmecul. Nu uităm că şi Eminescu era un admirator al femeii şi i-a închinat multe ode.
Într-un fel, de la formele mai pline ale sânilor, aşa cum agrea Rubens să imortalizeze muzele în nud, la cele suple, ale unui Piero di Cosimo cu nudul Simonettei Vespucci, este chemată aceeaşi idee de degajare în faţa focului datorat imaginii sânilor. La fel şi simbolismul care este preluat în nudurile lui Klee. Cum imaginaţia nu lasă deoparte latura senzuală, apare şi o estetică a urâtului. Aceasta există la rândul ei, cum există o istorie a urâtului.
În operele de artă, sânii nu sunt un apanaj al eroticului, al simţurilor, ci al Ideii, sau aşa ar trebui să fie. În fond, frumosul în artă, în ceea ce priveşte femeia, se intersectează cu nudul. Cu toate acestea, în istoria sânilor, acest plural al mamelei feminine, cu greu este întâlnit, ca o mare cu cerul. Ceea ce confirmă cât de greu, în frumos, se poate realiza apropierea de ideile lui Platon asupra frumosului. La mai bine de două milenii, cu greu este găsit cineva care să poată admira mai mult ideea de femeie decât femeia, sau bustul unei femei decât chipul ei gol fără a se gândi la...
...Că sânii se vând bine, nu numai în revistele de gen, aceasta se cunoaşte. De aici şi un spectru mai larg decât cel al culorilor, al denumirilor de sâni. După senzaţia la atingere, sânii pipăiţi, chiar vizual, sunt: moi, tari, catifelaţi, erecţi, lăsaţi etc. Nu lipsesc nici denumirile după gust, intensitatea culorii sau dispunerea lor. Pe piaţa sânilor goi, aceştia asfixiază gustul. Bărbaţii nu mai discern între estetic şi erotic, iar femeile pun la vânzare ceea ce nici ele nu ştiu ce poartă. Într-o lume a comerţului, sânii sunt simple produse. Evident, perisabile. De aici şi moda sânilor, o modă absurdă deoarece sânii nu se schimbă de la generaţie la generaţie, aceştia sunt o moştenire genetică, întreţinută în funcţie de priceperea femeii.
Artiste sau modele precum Monica Belluci, Brigitte Bardot, Marylin Monroe, Josephine Baker, Claudia Schiffer, au fost transformate din particularităţi ale frumuseţii în obiecte de şantaj al fanteziei masculine şi al idealului de raportare al celorlalte femei naive. De aici şi mizeria situaţiei, trupurile multora ca ele atârnă pe sacoşe, pe uşile de toaletă, într-un cuvânt locuri în care prezenţa acestor imagini este o crimă faţă de frumuse
Pieptul femeii, ca operă, accede uşor în circuitul marilor colecţii de artă. Ceea ce au surprins adevăraţii artişti se depărtează de grotescul sau eroticul-animalic al unui nud feminin. Plecăm de la ideea că trupul uman este o operă de artă. Corpul a fost prins în piatră, lemn, metal, ipsos, ceramică, în decursul veacurilor evoluţiei umane. Evident că femeia a fost în centrul atenţiei artiştilor plastici (nu plecăm cu gândul că de la ea s-au făcut şi desfăcut imperii), iar odată cu apariţia tehnicilor fotografice, ea a fost surprinsă mai uşor atât îmbrăcată cât şi dezbrăcată.
Totodată, artiştii nu au lăsat deoparte inestetica unui trup feminin, iar sânii au căpătat un contur inexpresiv. Însă nici trimiterile senzuale nu sunt scăpate din vedere... O incursiune într-o colecţie de nuduri trece mintea celui care o priveşte prin varii stări de apreciere. O carte poştală după unul din nudurile lui Courbet, acel pictor impresionist francez care a şocat la început prin curajul de a dezvrăji femeia, pictând-o goală, nu poate decât să stârnească zâmbetul. Era o epocă în care femeia începea din nou să fie dezgolită.
Dar nudurile unor artişti, precum Auguste Renoir, Eduard Munch, Piero di Cosimo, Tiţian, Rubens, Sandro Botticelli (cu celebra pictură Naşterea lui Venus), Manet, indiferent de epocă, stăruiesc asupra întrebării ce este frumosul. Frumos sau ideal feminin din care fac parte şi sânii. În colecţii, acest frumos apare ca o linie directoare a surprinderii femeii, un fel de ierbar al sânilor, că tot aceştia sunt comparaţi cu fructele (semn al trimiterii la natură). Alţi pictori care au realizat nuduri, Jean Baptiste Camille Corot, Edgar Degas, Henri Matisse, Jean Dominique Ingres etc. ori sculptorul Auguste Rodin, ridică în operele lor de artă frumosul la un alt nivel al comprehensiunii, detaşându-l de corporalitatea pur biologică. Pe de altă parte, în operele vechilor pictori, nudurile sunt legate de aspecte ce ţin de cosmogonie, cum este cazul la Tiţian, sau de diverse mitologii, ca la Raphael ori Rubens cu pânza "Cele trei graţii".