ŞCOALĂ BOGATĂ, ŞCOALĂ SĂRACĂ !

Şcoala are calculatoare noi cu acces ( limitat) la internet, mobilier elegant, iar opţionalele includ cursuri de educaţie tehnologică şi biologie. Florentina C. a fost elevă în clasa a VI-a la şcoala din Scutari, comuna Mileanca. Din această toamnă va face naveta, 12 km. la Şcoala de centru, M ileanca. Şcoala ei s-a comasat. Microbuzul promis va sosi în decembrie. Chiar dacă nu are nici ghiozdan, nici uniformă, fata aşteaptă cu nerăbdare să înceapă şcoala.
Şcoala nr… din Botoşani este unul cu fiţe. Situat în cartierul Primăverii, unul dintre cele mai selecte din Botoşani, este celebru pentru faptul că, de ani de zile, aici învaţă odraslele alese autohtone. Ca urmare, este una din puţinele unităţi şcolare care beneficiază de cele mai bune dotări: calculatoare, acces la internet, săli de sport spaţioase. Clasele au mobilier nou şi elegant, iar de la ferestre nu lipsesc jaluzelele verticale. Toţi elevii acestei şcoli sunt foarte mulţumiţi de profesorii acestei şcoli. "Sunt foarte activi, deschişi la minte şi se implică foarte mult atunci când observă că un elev are înclinaţii către un anumit domeniu. Poţi spune că este o şcoală în stil american", mărturisesc ei. Pentru cei care doresc şcoala oferă şi cursuri extra-şcolare de balet, dans modern, teatru sau limbi străine. Cel puţin cinci tabere pe an. La capitolul tabere, şcoala din cartierul Primăverii stă foarte bine. În medie, sunt cel puţin cinci tabere pe an. Că tot s-a renunţat la fondurile şcolii şi clasei, părinţii copiilor s-au mobilizat şi au strâns bani pentru orice nevoie a instituţiei. În general, se practică donaţia. Fiecare părinte, dacă doreşte, poate să contribuie pentru a le asigura micuţilor cele mai bune condiţii de studiu. Încă din primii ani de şcoală, elevii sunt educaţi într-un spirit ecologic. Au fost învăţaţi că reciclarea produselor de papetărie este un lucru care poate împiedica defrişarea pădurilor. Drept pentru care, elevii aduc maculatura la şcoală, iar o firmă de reciclare o preia.
Nu are încă uniformă, dar abia aşteaptă să înceapă şcoala
Florentina are 12 ani şi este în clasa a VI-a la şcoala generală din comuna Mileanca. Fetiţa a ştiut ce înseamnă sărăcia încă din ziua în care a deschis ochii. Chiar dacă nu are nici uniformă, nici ghizdan nou, abia aşteaptă să meargă la şcoală. „Nu am ghiozdan nou, nu a mai avut mami bani să-mi cumpere. Şi nici uniformă nu am. Dar de luni mă duc la şcoală. Îmi place foarte mult să învăţ!", mărturiseşte fetiţa, care are în grijă doi frăţiori mai mici. Tatăl este plecat în sat cu băiatul cel mare, iar mama acasă. Casa familiei C. este sărăcăcioasă. Gardul din beţe de răsărită s-a dărâmat, iar poarta putrezită este legată cu sârmă, dar tot stă să se prăvălească. Ştefan C. are 37 de ani şi este tatăl a patru copii: doi băieţi şi două fete. „Suntem săraci şi trăim din alocaţii şi ajutoare sociale . Mai mergem şi adunăm peturi pe care le vindem. Pe copii nu i-am trimis niciodată la cerşit sau la gunoaie", spune tatăl. Lipsurile pe care le-a îndurat Florentina nu au împiedicat-o să înveţe bine la şcoală. În clasele I-IV, ea a obţinut mai multe menţiuni. Tatăl său spune că era mai bine atunci, pentru că învăţa la unitatea şcolară din Scutari. Acum, , a fost mutată ( comasată) la şcoala generală de la Mileanca. „Este altceva. Clasa a V-a a fost mai grea, nu a mai luat menţiune. Să vedem ce face anul acesta. Dar este un copil bun, care vrea să înveţe", o laudă tatăl.
„ Am zis să nu-i cumpăr haine la mâna a doua"Fetiţa spune că îi place foarte mult limba română. „Îmi place să citesc. Poveştile îmi plac şi, din când în când, le mai spun şi fraţilor mei mai mici ce am citit. Le spun poveşti seara, când stăm în casă. Ziua mai este de făcut treabă-n curte, cu mami", mărtu­riseşte Florentina. Odaia în care locuiesc fata şi fraţii săi are trei paturi, o masă aşezată lângă fereastră şi un dulap vechi şi ros de carii. Fata scoate din dulap câteva haine. Vrea să ne arate ce i-au cumpărat părinţii pentru noul an şcolar: un trening şi o pereche de adidaşi roz. „Am dat 150 de mii de lei pe adidaşi şi vreo 300 pe trening. Am mers la magazin. Am zis să nu îi cumpăr haine pentru şcoală la mâna a doua. Doar pentru astea şi pentru vreo 10 caiete am avut bani. Mai cumpărăm pe parcurs. Nu ştiu ce vom face cu uniforma", ne-a mărturisit tatăl. Deşi Florentina se uită cu tristeţe la vechiul său ghiozdan rupt pe la colţuri, se arată optimistă: „Lasă, tati, că-l mai iau pe ăsta!". Nici Ştefan şi nici soţia sa nu au un loc de muncă. El este zilier prin sat, iar Ileana, nevasta sa, merge şi sortează cartofi prin comuna vecină, Drăguşeni. „Au fost şi zile când nu am avut bani de pâine. Nu este uşor, dar am făcut tot posibilul ca să fie bine pentru copii, să nu sufere de foame", spune tatăl. Chiar dacă viaţa familiei înseamnă o luptă continuă pentru supravieţuire, părinţii Florentinei speră într-un viitor mai bun pentru copiii lor.