Şcoală posteuropeană!

Învăţământul românesc a fost un joc de lego din care a ieşit mereu altă figură. Cei mai mulţi miniştri s-au perindat în fruntea învăţământului!
Nimeni n-a pus o cărămidă peste cărămida altuia. Lipsa de răbdare, de continuitate şi chiar de respect în coagularea unui sistem educaţional a condus la brambureala actuală. Între o diversiune şi o bătaie, TVR 1 a lansat o rubrică binevenită: „Materii sofocante". Apar materii noi, pline de termeni pretenţioşi, care nu fac decât să încarce memoria elevilor cu cunoştinţe sterpe. În întreg MEC(T)-ul nu s-a găsit niciun cap limpede care să armonizeze materiile dintr-un anumit an de studiu.
Profilul elevului român este acela al unui salahor, îndopat cu informaţii până ce i se acreşte, împins spre gimnaziu şi/sau liceu şi abandonat în final pe un foarte nebulos câmp al muncii unde descoperă cât de inutile i-au fost învăţămintele administrate în şcoală. Copilăria şi adolescenţa le sunt jefuite de un sistem ce nu pune înainte interesul elevilor.Cititorii care accesează site educaţionale vor descoperi câte sechele de conservatorism retrograd, în majoritate de sorginte comunistă, păstrează învăţământul românesc prin comparaţie cu majoritatea celorlalte ţări membre ale UE. De pildă – notele. O notă proastă îndeosebi pentru un elev din clasele mici poate fi foarte traumatizantă (mergând până la tentative de sinucidere), mai ales dacă părinţii aşteaptă de la el numai 10 pe linie. În fine, cu chiu cu vai, mai-marii învăţământului au consimţit ca elevii din clasele I-IV să primească numai calificative.
În ţări ca Suedia, Irlanda, Lituania, Portugalia ori Grecia, calificativele lipsesc în învăţământul primar, fiind înlocuite cu alte modalităţi, mai subtile, de evaluare. La noi, chipuri obosite de elevi răsar de sub munţi de extemporale, teze, verificări, teste. În Franţa, evaluarea elevilor înseamnă o monitorizare discretă şi permanentă, urmărindu-se dezvoltarea în timp a personalităţii acestora. În Olanda – elevul este obligat să frecventeze şcoala până la 16 ani.
Alţi doi ani participă la cursuri de două ori pe săptămână. Evaluările vor însoţi apoi un raport temeinic în care elevii olandezi vor fi descrişi din mai multe perspective, cu sugestia indusă a înclinaţiei fiecăruia spre anumite specia­lizări. Examenele finale, în special prăpastia ce separă la noi gimnaziul de liceu, au fost înlocuite în 19 din ţările UE cu simple certificate de absolvire. Elevii din ţările occidentale vin cu plăcere la şcoală, acolo li se dezvoltă creativitatea, sunt ajutaţi să-şi descopere calităţi nebănuite, educaţia e relaxată, participă la cercuri, învaţă după un orar despovărat de materiile care-i pregătesc pentru viaţa pământească, şi nu pentru aceea de apoi. Lucrurile se pot schimba din mers şi în România.
Ne trebuie doar bani, competenţă şi bună credinţă. Altfel, elevii vor continua să vină la şcoală ca pentru a presta o muncă silnică. Elevul şi toate problemele lui sunt lăsate pe ultimul plan. Important este ca morişca sistemului, cu cât mai multe materii pentru cât mai multe cadre didactice şi cu o înfloritoare industrie a suplinitorilor şi necalificaţilor, să funcţioneze. Şi funcţionează bine!.