Poluarea din frunze !

Cum se măsoară totuşi poluarea din frunze? Este o întreagă poveste, complicată pentru cine habar n-are de chimie, iar testele durează câteva zile. Se începe aşa :
Se iau probe de frunze, se pun în etuvă, apoi se usucă la curent de aer cald, până ajung să se sfarme singure. Probele se pun, apoi, la moară, să se mojareze. Moara este un cilindru cu cuţite şi motoraş, care merge pe principiul râşniţei de cafea. De aici, frunzele ies sub formă de pulbere foarte fină, iar aceasta se ambalează, mai departe, într-o punguţă etichetată.
Eticheta conţine un fel de „CNP”, adică un număr unic de identitate, cu data, locul de unde au fost culese şa. Următoarea operaţie: cântărirea. Punguţa cu praf merge la balanţă şi se cântăreşte cu o linguriţă numită scafă.
Balanţa este mai sensibilă ca o mimoză, trebuie musai aşezată într-o încăpere fără geamuri, ca să nu se creeze pic de curenţi de aer. Pulberea mărunţită se pune, apoi, în creuzete, foarte rezistente la căldură, iar acestea se aşează în cuptorul de calcinare.
Cuptorul este căptuşit cu cărămidă refractară, iar temperatura poate fi reglată pe mai multe trepte. Ei bine, amestecul trebuie să stea la cuptor, la aceste temperaturi, vreme de 8-12 ore. De la cuptor, pulberea de frunze iese tot pulbere, dar de altă culoare – se face un gri albicios.

Frunza are capacitatea de a acumula poluanţii şi de asta ne poate spune multe despre nivelul poluării.
Răşinoasele ne pot arăta chiar şi poluarea din ultimii 4-5 ani, fiindcă îşi păstrează frunzele mai multă vreme. Uneori, poţi doar să priveşti o frunză, ca să descoperi cu ce anume a fost poluată. De pildă, în cazul unei frunze intoxicată cu sulf apar mai întâi nişte decolorări între nervuri, până la înroşiri.
În Mileanca, vegetaţia de pe marginea drumului este încărcată,uneori, cu plumb din trafic şi cu clor din sarea folosită pentru deszăpezire.

Oricine poate comanda analize de frunze sau sol, chiar şi persoanele fizice.