Sat-oraş, nivel de educaţie

Statisticile arată că tot mai mulţi tineri renunţă la şcoală foarte devreme iar decalajul dintre mediul rural şi cel urban în ceea ce priveşte educaţia este din ce în ce mai mare. Numărul tinerilor de la oraşe care nu au deloc studii sau care au absolvit doar şcoala primară este de trei ori mai mic decât în rândul celor de la sate.
În plus, ponderea celor care au terminat o facultate este de cinci ori mai mare în oraş faţă de sat. Acest lucru confirmă faptul că a crescut distanţa dintre accesul la educaţie ale populaţiei de la sat faţă de cea de la oraş.

Diminuarea şanselor populaţiei rurale de acces la treptele superioare de pregătire şcolară şi profesională, mai ales la liceu, şcoală postliceală şi facultate, are drept consecinţă reducerea dramatică a şanselor de depăşire a nivelului de pregătire şi al celui profesional al părinţilor.
Cu alte cuvinte, fiii ajung mult mai greu să aibă un statut social mai ridicat decât al părinţilor lor.
În anii’90, mai mult de 70% dintre fii au ajuns la un nivel de pregătire şi la un nivel profesional superior celui al părinţilor lor. În prezent acest procentaj a scăzut la 60%. Studiile arată că 92,4% dintre cei care nu au deloc pregătire şcolară sau au numai clasele primare au aceeaşi profesie ca şi părinţii lor la sate spre deosebire de 82,8% la oraş. Dintre actualii absolvenţi de gimnaziu sau şcoală profesională aproape două treimi au părinţi fără şcoală sau doar cu şcoală primară.
Cu mult mai puţini au părinţi cu trepte superioare de instrucţie, liceu sau facultate. Actualii absolvenţi de liceu şi facultate au în marea lor majoritate părinţi din trepte inferioare de instrucţie. Totuşi, cea mai mare parte a celor care depăşesc nivelul de pregătire al părinţilor, au doar o treaptă de pregătire în plus.

Profesiile pe care le păstreză cei mai mulţi oameni de la ţară de la o generaţie la alta sunt cea de agricultor şi de muncitor. Cu excepţia patronilor, categorie care nu exista înainte de ’90 în România, transmiterea profesiei de la părinţi la copii are loc cel mai puţin la cadrele medii şi la cei cu studii superioare.
Conform studiilor, oamenii de la ţară îşi schimbă mult mai puţin statutul social comparativ cu cei de la oraş. Actualii agricultori provin în proporţii covârşitoare din agricultori şi muncitori.
Muncitorii provin în aceleaşi proporţii majoritare din agricultori şi muncitori, cu alte cuvinte mişcările se desfăşoară mai ales între “straturi sociale şi profesionale” vecine, salturile fiind mult mai rare. Actualii tehnicieni, funcţionari, maiştri provin în primul rând din muncitori dar şi din agricultori şi tehnicieni, funcţionari, maiştri.
Ocupaţiile cu studii superioare sau intelectualii se recrutează din toate cele patru categorii dar în număr mult mai mare din muncitori. Cu alte cuvinte, jumătate din actualii intelectuali din sate au părinţi tot muncitori.
Cercetătorii i-a menţionat şi pe patroni în studiu mai mult pentru a evidenţia categoriile socio-profesionale din care sunt recrutaţi actualii patroni de la sate, această categorie fiind o apariţie nouă în peisajul structural al României postcomuniste. În mediul rural cei mai mulţi patroni au părinţi muncitori (50%) şi agricultori (30%).