
Iată o întrebare care preocupă din ce în ce mai mult lumea catolică. În acest sens, în luna februarie,2008 , s-a desfăşurat la Roma o întâlnire pe această temă, în cadrul căreia preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, cardinalul Jean-Louis Tauran, a făcut o analiză foarte interesantă a situaţiei Creştinismului în această parte a lumii moderne. El spunea că “societatea noastră devine tot mai mult o împărăţie a morţii. Tratăm fiinţele vii ca pe nişte lucruri pur materiale şi Însuşi Dumnezeul Cel Viu ca pe o idee abstractă, moartă. De aceea si distincţiile noastre între bine şi rău au efecte mortale”. Idei asemănătoare exprima şi Paul Ricoeur, în februarie 1966, în revista “Esprit”, care sintetiza, până la urmă, ceea ce caracterizează fiinţa occidentală modernă: “Omul de astăzi nu vrea să dea cont nimănui, refuză că este creatură, este triumful individualismului”, iar în măsura în care îi sunt satisfăcute toate necesităţile fundamentale, cel norocos “intră în lumea capriciului şi a arbitrarului. Vrea totul, imediat!”. De aici, conflictul între indivizi, şi chiar între naţiuni, dorinţa de a avea numai drepturi, nu şi obligaţii, impunerea legii de către cel mai arogant, cel mai puternic, ajungându-se la trăirea fără puncte de referinţă sau finalitate.Semne ale îndepărtării de Dumnezeu.Mai poate face Creştinismul faţă unor asemenea provocări? E drept că în decursul vremurilor au “propovăduit” moartea lui mai mulţi analişti, filozofi etc. De pilda, Rénè Remond susţinea că tot Creştinismul suferă de un fel de discreditare. Nietzsche vorbea despre moartea lui Dumnezeu, Jules Ferry spunea că doreşte să organizeze omenirea fără Dumnezeu, iar un funcţionar din Valence era convins că Pius al VI-lea era ultimul pontif din istorie. La rândul lor, previziunile pentru anul 2025 nu arată o creştere spectaculoasă a convertirilor la creştinism, iar cele pentru 2050 arată că o cincime din cele trei miliarde de creştini va fi constituită de persoane de culoare, nehispanice. Faptul că tot mai puţini tineri frecventează bisericile, nu cunosc şi nu deschid niciodată Biblia, nu cunosc riturile creştine, numărul preoţilor este în scădere, credinţa nu poate fi transmisă într-un limbaj accesibil etc. sunt toate semne care ar putea duce la concluzia că în Occident Creştinismul este în regres.Creştinismul ştie «să treacă la barbari»Cu toate acestea, cardinalul Jean-Louis Tauran este optimist si crede că fenomenul religios este departe de a fi dispărut în Occident. El susţine că “Dumnezeu a revenit în spaţiul public”, prin numeroasele cărţi, publicaţii, dezbateri televizate etc., iar creştinii sunt conştienţi de comoara pe care o reprezintă credinţa lor. Înaltul prelat crede că “Liturghia pregătită şi celebrată este fără nici o îndoială manifestarea cea mai vizibilă a prezenţei lui Dumnezeu în centrul societăţii. Biserica - edificiu deja de la sine - aminteşte că omul nu trăieşte numai cu pâine... Creştinismul are un viitor frumos în Occident şi în altă parte, deoarece va şti, ca şi ieri, «să treacă la barbari», să găsească drumul reînnoirii în fidelitate faţă de tradiţie, aşa cum a făcut mereu... Modernitatea nu trebuie să ne provoace frică. Noi aparţinem acestei lumi ca şi creştini şi vrem sa fim recunoscuţi ca atare: suntem cetăţeni ai acestei lumi şi nu din aceia care cer azil”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu