Astăzi, în Biserica Ortodoxă Română se va săvârşi şi slujba Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, pentru că în acest an sărbătoarea cade în Săptămâna Patimilor.Credincioşii ortodocşi îl vor prăznui pe Sfîntul Gheorghe de Florii şi nu conform calendarului, la 23 aprilie, întrucât sărbătoarea cade, în acest an, în Săptămîna Patimilor.23 aprilie cade miercuri, în Săptămâna Patimilor, conform rânduielilor liturgice, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a aprobat, la propunerea Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ca slujba Sfîntului Gheorghe să fie oficiată împreună cu slujba praznicului Intrării Domnului în Ierusalim. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, către sfârşitul secolului al IV-lea. În timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), s-a înrolat în armata romană, unde a fost ridicat la rang de ofiţer în garda imperială. În 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări, torturi, crime, toate sub lozinca imperială. Aflat în preajma împăratului, Sfîntul Gheorghe şi-a mărturisit de bună voie credinţa în Hristos. Sfântul a fost torturat în zadar – bătut cu vine de bou, acoperit cu lespezi de piatră, aruncat în groapa de var: el nu s-a lepădat de credinţă. În cele din urmă, nereuşind să-l facă să renunţe la credinţă, Diocleţian l-a condamnat la moarte prin decapitare, sentinţa fiind executată la 23 aprilie 303.În Biserica Ortodoxă, Sfântul Gheorghe este considerat protectorul armatei. Sfântul a fost patronul militar al Moldovei medievale, portretul său fiind pictat pe steagul lui Ştefan cel Mare. Martirul este celebrat şi de Bisericile Catolică şi Anglicană (sfântul este patronul Angliei), fiind sărbătorit în Germania, Italia, Anglia, Portugalia şi Spania. Oamenii se roagă la icoana sa pentru a fi feriţi de primejdii şi boli grele.În tradiţia populară românească, de Sfântul Gheorghe este Sângiorzul, sărbătoare care împarte anul pastoral, împreună cu Sâmedru (26 octombrie) în două anotimpuri: vară şi iarnă. Se mai celebrează şi Sâmbra sau Măsurişul Oilor, adică primul muls al oilor.
Sărbătoarea Floriilor este situată după 40 de zile de postire care s-au împlinit în vinerea de dinaintea Floriilor, pe care o prăznuim în toate bisericile ortodoxe, şi anume Sâmbăta lui Lazăr, rememorînd astfel, aducîndu-ne aminte şi retrăind în cadru liturgic momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos, venit în Betania, l-a scos din mormânt şi l-a înviat pe prietenul său Lazăr. Învierea lui Lazăr este un semn al biruinţei vieţii asupra morţii şi am putea-o numi chiar Mica Înviere, în sensul că ea prefigurează ceea ce se va întâmpla peste o săptămînă, în ziua de Înviere, faptul că Mântuitorul Iisus Hristos va birui moartea. Aflându-se Mântuitorul în Betania, au venit oameni mulţi să-l vadă, iar sfântul evanghelist Ioan istoriseşte că majoritatea au venit pentru că au auzit că Lazăr a fost înviat din morţi. Ierusalimul are şi o semnificaţie spirituală, căci intrarea Mântuitorului în cetate semnifică întemeierea împărăţiei sale, o împărăţie pe care noi o numim Împărăţia noului Ierusalim. În noaptea de Înviere vom cânta cu toţii, credincioşii «Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit». Prin această intrare în Ierusalim însă El pregăteşte şi Săptămâna Patimilor. Atunci cînd s-a aflat pe vârful muntelui Măslinilor, Iisus Hristos a şi plâns pentru Ierusalim: «Ierusalime, Ierusalime, cum am vrut eu să-i adun pe fiii tăi, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar fiii tăi nu m-au ascultat». Din această perspectivă, Mântuitorul îşi pregăteşte cumva şi îşi cunoaşte de dinainte patima la care urma să se supună din iubire pentru noi, oamenii, şi pentru mântuirea noastră”. Începând cu secolul al IV-lea este atestat în Ierusalim pelerinajul de Florii, imediat după ce creştinii au primit libertate, după domnia fratelui Constantin cel Mare, care a murit în anul 337 şi care în 326 a sfinţit Biserica Învierii Mântuitorului, prin aceasta inaugurînd sacralitatea şi putinţa de a cinsti locurile sfinte de la Ierusalim.
Astăzi, în Biserica Ortodoxă Română se va săvârşi şi slujba Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, pentru că în acest an sărbătoarea cade în Săptămâna Patimilor.Credincioşii ortodocşi îl vor prăznui pe Sfîntul Gheorghe de Florii şi nu conform calendarului, la 23 aprilie, întrucât sărbătoarea cade, în acest an, în Săptămîna Patimilor.23 aprilie cade miercuri, în Săptămâna Patimilor, conform rânduielilor liturgice, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a aprobat, la propunerea Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ca slujba Sfîntului Gheorghe să fie oficiată împreună cu slujba praznicului Intrării Domnului în Ierusalim. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, către sfârşitul secolului al IV-lea. În timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), s-a înrolat în armata romană, unde a fost ridicat la rang de ofiţer în garda imperială. În 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări, torturi, crime, toate sub lozinca imperială. Aflat în preajma împăratului, Sfîntul Gheorghe şi-a mărturisit de bună voie credinţa în Hristos. Sfântul a fost torturat în zadar – bătut cu vine de bou, acoperit cu lespezi de piatră, aruncat în groapa de var: el nu s-a lepădat de credinţă. În cele din urmă, nereuşind să-l facă să renunţe la credinţă, Diocleţian l-a condamnat la moarte prin decapitare, sentinţa fiind executată la 23 aprilie 303.În Biserica Ortodoxă, Sfântul Gheorghe este considerat protectorul armatei. Sfântul a fost patronul militar al Moldovei medievale, portretul său fiind pictat pe steagul lui Ştefan cel Mare. Martirul este celebrat şi de Bisericile Catolică şi Anglicană (sfântul este patronul Angliei), fiind sărbătorit în Germania, Italia, Anglia, Portugalia şi Spania. Oamenii se roagă la icoana sa pentru a fi feriţi de primejdii şi boli grele.În tradiţia populară românească, de Sfântul Gheorghe este Sângiorzul, sărbătoare care împarte anul pastoral, împreună cu Sâmedru (26 octombrie) în două anotimpuri: vară şi iarnă. Se mai celebrează şi Sâmbra sau Măsurişul Oilor, adică primul muls al oilor.
Sărbătoarea Floriilor este situată după 40 de zile de postire care s-au împlinit în vinerea de dinaintea Floriilor, pe care o prăznuim în toate bisericile ortodoxe, şi anume Sâmbăta lui Lazăr, rememorînd astfel, aducîndu-ne aminte şi retrăind în cadru liturgic momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos, venit în Betania, l-a scos din mormânt şi l-a înviat pe prietenul său Lazăr. Învierea lui Lazăr este un semn al biruinţei vieţii asupra morţii şi am putea-o numi chiar Mica Înviere, în sensul că ea prefigurează ceea ce se va întâmpla peste o săptămînă, în ziua de Înviere, faptul că Mântuitorul Iisus Hristos va birui moartea. Aflându-se Mântuitorul în Betania, au venit oameni mulţi să-l vadă, iar sfântul evanghelist Ioan istoriseşte că majoritatea au venit pentru că au auzit că Lazăr a fost înviat din morţi. Ierusalimul are şi o semnificaţie spirituală, căci intrarea Mântuitorului în cetate semnifică întemeierea împărăţiei sale, o împărăţie pe care noi o numim Împărăţia noului Ierusalim. În noaptea de Înviere vom cânta cu toţii, credincioşii «Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit». Prin această intrare în Ierusalim însă El pregăteşte şi Săptămâna Patimilor. Atunci cînd s-a aflat pe vârful muntelui Măslinilor, Iisus Hristos a şi plâns pentru Ierusalim: «Ierusalime, Ierusalime, cum am vrut eu să-i adun pe fiii tăi, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar fiii tăi nu m-au ascultat». Din această perspectivă, Mântuitorul îşi pregăteşte cumva şi îşi cunoaşte de dinainte patima la care urma să se supună din iubire pentru noi, oamenii, şi pentru mântuirea noastră”. Începând cu secolul al IV-lea este atestat în Ierusalim pelerinajul de Florii, imediat după ce creştinii au primit libertate, după domnia fratelui Constantin cel Mare, care a murit în anul 337 şi care în 326 a sfinţit Biserica Învierii Mântuitorului, prin aceasta inaugurînd sacralitatea şi putinţa de a cinsti locurile sfinte de la Ierusalim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu