Doamne, îţi vei clădi mileniul de întrebări
pe un cuib de spini
ca să-Ţi ofere şoimul norul ascuns sub pisc
marea suferinţă nicicând înflorită
pe oase străine
şi inima străpunsă ce-mi plimbă o rană
pe piept
ochiul Tău sprijinit pe sfinţi
stă mereu pe fiecare şi ne doare
când al Tău torent de suflet şi trup
îşi croieşte sunete de aur
Tu abia Te-nduri de ranile din tălpi
şi Te frângi fraget la orice boare
Te-ai suit în lut şi miresme gust
în ispita grădinii de august...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu