Psalmul 27


Am fost lăsat pe seama Ta,
O conştiinţă naivă având harul
De a fi lumina miruită şi arta
În viziune, precum veşnic singur paharul

Răsuna de petale colorate; cum să Te
mai înţeleg ? Precum Astie fulgerat
cu bice de plumb şi vine de bou, apoi spânzurat
uns cu miere, veşmânt de viespi şi muşte,

sub secera soarelui: ard nepotolit, mai rob
decât toţi robii acum, Doamne, pune în uimire
totul ca de foc, dorinţa de a Te pierde de fire.

Dă-mi tărie, să mă ridic încă o dată şi încă
o dată, până voi fi găsit, retezat de stâncă
la judecata fără capăt, atunci toate se cuvin Ţie!
( din vol."Psalmi de duminică")