Hramul bisericii din Scutari

În fiecare an, la 14 octombrie, praznuim Sfânta Cuvioasă Paraschiva. Din cele destul de puţine pe care le ştim despre viaţa Sf. Paraschiva amintim că s-a născut la Epivat în prima jumătate a sec. XI, într-un neam înstărit şi credincios (un frate Eftimie s-a călugărit şi a ajuns episcop în localitatea Madite). Se povesteşte că, pe când avea zece ani, a auzit, în Biserică, cuvintele Mântuitorului "Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să vină după Mine".

A fost atât de însufleţită de aceste cuvinte, încât şi-a dat hainele săracilor şi, deşi mustrată de părinţi, a făcut la fel de mai multe ori. Câţiva ani mai târziu, a luat drumul spre Constantinopol, a rămas un timp la mânăstirea Macii Domnului din Heracleea şi apoi a plecat în Ţara Sfântă, într-o mănăstire din pustiul Iordanului, unde a petrecut în post şi rugăciune.

Pe la 25 de ani, a urmat îndemnul îngerului care i-a spus să se reîntoarcă pe meleagul său, unde şi-a dat sufletul împăcată cu sine şi cu Dumnezeu. Cum nimeni nu ştia cine şi de unde este, a fost îngropată ca o străină pentru a fi descoperită printr-o minune.

S-a făcut ca valurile mării să aducă trupul mort al unui corăbier şi un sihastru i-a rugat pe creştini să-l înmormânteze după datină, ceea ce au şi făcut, astfel descoperind trupul Cuvioasei "neputred şi plin de mireasmă".

Noaptea, unui creştin (asemenea şi unei creştine) i s-a arătat Sfânta înconjurată de îngeri şi unul, mustrându-l, i-a poruncit să aşeze trupul Sfintei la loc de cinste. Aşa au şi făcut, aşezându-l în Biserica Sf. Apostoli din Epivat, şi a urmat şirul unor vindecări minunate, iar localnicii au zidit o biserică unde s-a născut Cuvioasa şi unde moaştele sale au rămas cam două secole. De acolo, moaştele au fost strămutate la Târnovo, apoi la Belgrad şi, în 1521, la Constantinopol. Nu se ştie cu precizie când Patriarhia din Constantinopol a trecut-o în rândul sfinţilor.

În 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, sinodul acesteia a decis să-i dăruiască moaştele Cuvioasei Paraschiva. Racla cu sfintele moaşte a fost adusă într-o corabie pe Marea Neagră până la Galaţi şi de acolo la Iaşi pentru ca, la 13 iunie 1641, să fie aşezată cu mare cinste în Biserica "Sfinţii Trei Ierarhi", ctitoria domnitorului. Se povesteşte că în seara zilei de 26 decembrie 1888 un incendiu a mistuit şi racla, dar a doua zi s-a constatat că, prin minune, moaştele Sfintei Paraschiva au rămas neatinse.

fost doar una dintre minunile din şirul celor atât de numeroase despre care s-a scris sau se povesteşte într-o neîntreruptă tradiţie până în zilele noastre şi care ne face să înţelegem deosebita evlavie pe care românii o au pentru Cuvioasa Maică Paraschiva.

Astăzi nenumărate biserici au hramul Sf. Cuvioase Paraschiva şi ziua de 14 octombrie este sărbătorită, cu toată cinstea cuvenită, de mii şi mii de credincioşi care o simt ca ocrotitoare şi îi cer ajutor. Cu gândul la felul în care a înţeles îndemnul Mântuitorului, la atât de numeroasele minuni, credem că una dintre cele mai potrivite rugăciuni este să-i cerem Sf. Cuvioase Paraschiva să ne ajute să devenim vrednici de sfinţenia ei.

Cu aceste gânduri şi creştinii din satul Scutari au sărbătorit în micuţa biserică din sat ziua de astăzi, Sfânta Cuvioasă Paraschiva.