Despre bătrânii noştri de multe ori evităm să vorbim,ocolim nepermis de uşor casele în care locuiesc, porţile care închid o viaţă ori o generaţie de milenceni. Îi întâlneşti în grupuri singuratice trecând duios spre biserică, praznice ori cabinet madical pentru raţia de medicamente compensate.O comună bună, înstărită odinioară, poate intra surprinzător de repede în declinul de pendulă gero-demografic în numai două decenii. Spirala declinului demografic duce spre creşterea numărului de persoane în vârstă nepermis de mult. Aceasta duce şi spre derivă, la o comună în derivă, în care locuitorii trăiesc într-o confuzie din ce în ce mai mare, lucrurile importante nu sunt spuse nici făcute cum trebuie, şi nimeni nu ştie ce este de făcut pentru a le face viaţa mai plăcută. Aceasta se întâmplă atunci când condiţiile socio-economice în care acţionează criza, dinamica populaţiei şi schimbările de context local pun bătrânii noştri să facă lucruri noi, pentru care nu sunt pregătiţi şi la care nu au meditat niciodată.Un semn uşor de identificat al declinului este şi sentimentul de negare, desperare chiar în rândul bătrânilor, manifestându-se prin izbucniri necontrolate, certuri, lipsa cooperării şi încrederii, abandonarea şi , în final, moartea şi uitarea.
Astenia de iarnă creează probleme şi dificultăţi de adaptare tuturor locuitorilor milenceni dar mai ales bătrânilor şi copiilor.Un fenomen răspândit de astenia de iarnă este demoralizarea şi lipsa de putere a lor, care consideră că nimic nu mai este de făcut, că soarta lor este pecetluită;putem adăuga la aceasta şi inabilitatea autorităţilor de a trata problemele generale privind responsabilitatea pentru persoanele în vârstă. Toate aceste condiţii favorizante conduc la abordarea superficială, inadecvată şi fără eficienţă în cadrul Consiliului Local a problemei bătrânilor.
O comună în care domnia mediocrităţii şi a gunoaielor sunt reguli de fier ale vieţii şi ordinii sociale, nu poate funcţiona ca mediu european al relaţiilor sociale, dimpotrivă: învăţarea socială, prin contactul insidios şi constant cu mormanele de gunoaie, nedreptatea, invidia şi lipsa de repere morale transformă locuitorii capabili în potenţiale victime, alienaţi, care nu-şi află locul, sunt neliniştiţi, nefericiţi, agitaţi şi... refuzaţi! Cum să uiţi cu umor şi toleranţă de gunoaiele aduse de apă, de mâna oamenilor, de viscol?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu