Editorial

În caz de cutremur, Botoşanii şi Iaşii au o poziţionare foarte defavorabilă, deoarece se află chiar în zona în care se propaga seismele cu epicentrul în Vrancea. Direcţia de propagare a acestora este Nord-Est şi Sud-Vest. Cu alte cuvinte, cutremurele produse în Vrancea sunt simţite cel mai puternic în Moldova, Muntenia şi Oltenia. În Transilvania, aceste cutremure se resimt foarte puţin. Dobrogea, deşi aflată şi ea în afara zonei în care se propagă seismele, resimte cutremurele puţin mai puternic decât regiunile de dincolo de Carpaţi.

Deşi zona Vrancei nu este cea mai activă din sud estul Europei, falia anatoliană înregistrând mai multe seisme, la noi în ţară există cea mai mare densitate a cutremurelor. Cu alte cuvinte, pe o zonă restrânsă au loc foarte multe cutremure.

Specialiştii evită, în general, să facă predicţii în privinţa cutremurelor, dar în ultimii ani a avut loc o perfecţionare a mecanismelor de a anticipa aceste hazarduri naturale.

În ultima perioadă s-a ajuns însă la predicţii pe termen mediu, de ordinul zilelor şi al lunilor. Aceste predicţii nu sunt însă foarte sigure, având fiecare asociată o anumită probabilitate.

În privinţa avertizării legate de apropierea unui cutremur s-a ajuns, pentru zona Vrancea, la un timp de 25 de secunde. Intervalul este însă prea mic pentru ca persoanele anunţate să poată face mare lucru, înainte de venirea unui seism.

Baraba este martor din umbră la răstignirea lui Iisus, profetul nevinovat ales să moară pe cruce în locul lui:
"Nimeni nu arăta mai neputincios ca el. Nu era cu putinţă ca cineva să atîrne atît de jalnic pe o cruce; ceilalţi doi nu arătau deloc aşa, nu păreau să sufere atît de mult. El nu avea nici măcar putere să-şi ţină capul drept, îi cădea istovit... Deodată se întunecă tot dealul, ca şi cum soarele şi-ar fi pierdut lumina; se făcu aproape întuneric, şi în acest întuneric răstignitul strigă cu glas tare: «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit!». Suna înfiorător. Oare ce voia să spună? Şi de ce se întunecase? Doar era în plină zi. Era cu totul de neînţeles. Cele trei cruci abia se mai zăreau acolo sus. Era înfricoşător.
Fără îndoială că avea să se întîmple ceva cumplit. Ostaşii săriră în picioare şi puseră mîna pe arme. Stăteau cu lăncile ridicate şi, îngroziţi, vorbeau în şoaptă unul cu altul. Acum le era teamă! Acum nu mai rînjeau! Erau cu siguranţă superstiţioşi. Şi lui îi era frică. Şi se bucură cînd începu să se lumineze cîte puţin şi cînd totul reveni ca mai înainte. Om al instinctelor, violent şi primitiv, războinic curajos pînă la nechibzuinţă, închis în sine, Baraba se îndepărtează treptat de ceilalţi răzvrătiţi, iar relaţia cu femeia lui se reduce la nopţi de împreunare sălbatică şi fără sentiment. Atras în mod misterios de străinul răstignit de romani pe muntele Golgota, încearcă să afle cîte ceva de la cei care l-au cunoscut. Baraba oscilează între vinovăţie difuză, fascinaţie pentru misterul învăţăturilor, dispreţ imens faţă de tot. Cînd se află cine este cel care se interesează postum de Mesia, nu lipseşte mult să fie alunBaraba dispare şi, peste ani, îl găsim sclav într-o mină de cupru, unde, confirmînd Învierea, desăvîrşeşte credinţa unui armean. Armeanul îşi mărturiseşte credinţa şi va fi răstignit, Baraba va tăgădui şi va scăpa din nou. Ajuns la Roma ca sclav în casa procurorului roman, Baraba, tot mai chinuit de regrete şi de tentaţiile credinţei, dă foc cetăţii în speranţa că va ajuta comunitatea creştină şi că va răzbuna într-un fel răstignirea lui Iisus.
Baraba crede în mîntuirea prin foc de vreme ce iubirea aproapelui este „o învăţătură atît de neobişnuită, atît de neînţeles”. Baraba va fi judecat a treia oară de romani şi, de data aceasta, va fi răstignit. Moartea este ultima piesă în puzzle-ul atît de complicat al credinţei.gat cu pietre. Baraba este omul de oricînd, „răstignit” între vanitate şi supunere, între instinct şi toleranţă, între îndoială şi revelaţie. Baraba suntem mereu noi!( Pär Lagerkvist, Baraba,Traducere de Liliana Donose Samuelsson
Editura Humanitas, 2008.)

Pilula care te lasă fără amintiri!

"Să înlături amintirile dureroase nu e ca şi cum ai înlătura un neg sau o aluniţă. Acest lucru îţi va schimba identitatea din moment ce ceea ce suntem este strâns legat de ele. Poate fi benefic în unele cazuri, dar, înainte să ştergem amintirile, trebuie să analizăm efectele pe care le va avea asupra indivizilor, a societăţii şi asupra conceptului de umanitate.”

Aceasta este reacţia unui cercetător de la Universitatea din Londra, dr. Daniel Sokol, la experimentul unor cercetători care au folosit medicamente betablocante, prescrise de obicei pacienţilor cu afecţiuni ale inimii, pentru a şterge amintiri negre. Tratamentul dezvoltat de ei poate face să dispară sentimentele de anxietate sau unele fobii, aşa cum au făcut pe cale fictivă protagoniştii filmului “Eterna strălucire a unei minţi neprihănite”, Kate Winslet şi Jim Carrey, pentru a-şi salva relaţia.

De altfel, experţii britanici contactaţi de “ Daily Mail” sunt de părere că această descoperire ridică probleme etice în definirea statutului nostru uman. În plus, ei sunt îngrijoraţi că tratamentul ar putea avea consecinţe psihologice nefaste, împiedicându-i pe pacienţi, de pildă, să înveţe din propriile greşeli.