Miercuri, ziua a patra, la Irinopole...

*iarna este amânată din viaţa noastră publică*pur şi simplu nu mai ieşim în stradă*bugetarii: ca o piaţă de vechituri!*

...am intrat pe poarta de Sud a cetăţii, după un drum de câteva ceasuri de supravieţuire pe spinarea unui catâr despotcovit şi chior.

Cetatea Irinopole se ridica creneluită adânc şi mult cu perplexitate. O înţelegeai abia dacă aveai acces la diversele mistere ale comunităţii ei.

După taxa depusă la intrarea Cetăţii şi depunerea formularului cu CNP am deschis uşa grea de piatră a primului birou de amanetat. Nu aveam nimic de amanetat, dar voiam să ştiu ce se mai fura prin cetate.

De toate: piatră cubică, borduri, drum asfaltat şi neasfaltat, posturi de miniştri şi prefecţi, lideri de partide şi de sindicat, abuzuri bancare, senatori şi deputaţi, primării şi servicii secrete...

Frustat am declinat orice ofertă şi întorcându-mă cu o plecăciune, am străbătut aleea din Piaţa Marelui Navigator, mândru şi nejefuit.

Din spirit civic am depus câteva monede în cupa unui cerşetor insistent financiar şi cu milă centenară. Cu urechile acoperite de căşti asculta Jenifer: Donne Moi Le Temps, cumsecade şi nestingherit.

Alegând un simulacru de dialog dispar din faţa lui graţie unei pălării cu numeroase informaţii de culise politico-mondene, periculoase şi nepotrivite.

Recrudescenţa noii maladii: Buget-rujeolă era mult ascunsă şi mai importantă pentru viitor decât criza energetică ori situaţia geopolitică a cetăţii Irinopole.( va urma)