vineri, 13 martie 2009

Editorial: Unu pentru mine sau milencenii şi televizorul

La fiecare leu pe care îl cheltuim să cumpărăm ceva alţi doi lei se duc la stat. Pentru orice noi plătim doi lei la fiecare leu cheltuit.Până când capitalul uman va fi aşezat în rând cu sine însuşi, recunoscându-i-se dimensiunile complexe care-l guverneazã, adicã, pânã când locul democraţiei va fi luat de un sistem eco-economic, social şi politic a cărui finalitate, unică, şi universală va fi cu utilitate pozitivã pentru condiţia umanã, mai avem de aşteptat!

Dar!!
Prin reglaje instituţionale adecvate (a se citi, politici economice, deopotrivă contra-ciclice şi stimulative, dar şi consonant cu politicile monetare şi financiare) partajarea valorii adăugate(TVA) poate deveni un mecanism de adecvare la concurenţa afacerilor, precum şi, mai ales, a cererii de reconstrucţie şi redimensionare pentru bunăstarea resurselor de câştig salarial.
***
**
Am impresia că mulţi milenceni sunt mai dependenţi de Tv decât de ţigări, băutură sau altele. Cel mai nociv mi se pare un TV în dormitor, poate să-ţi distrugă căsnicia !

Spre deosebire de internet, care este un mediu fragmentat si democratic, canalele de televiziune sunt controlate de doar cateva companii mari, care manipuleaza publicul pentru a-si urmari propriile interese economice si si politice. Fiind pasiv si neavand posibilitatea de a cauta alternative, stai pe canapea si crezi ceea ce ti se spune… politice. Fiind pasiv si neavand posibilitatea de a cauta alternative, stai pe canapea si crezi ceea ce ti se spune… Nu esti incurajat sa fii interesat de stiinta, cultura, sau orice alta forma de evolutie a ta ca persoana. Esti bun pentru ei doar ca un consumator docil, fara judecata proprie. Existenta ta devine mediocra, nu incerci sa schimbi nimic la tine, sa ai o slujba mai buna, o sanatate mai buna, o viata mai implinita, legaturi mai stranse cu familia ta. Anii trec si viata reala se scurge pe langa tine.

Medicii de la Universitatea din Minnesota explica faptul ca spoturile publicitare se refera in cele mai multe cazuri la restaurante fast-food şi produse junk-food de tipul chipsurilor, pufuletilor, acadelelor etc. De asemenea, aceştia arata faptul ca, in timp ce se uita la emisiunile preferate, tinerii tind sa consume alimente ca şi cele pe care le vad in reclamele de la televizor. Aceşti tineri vor avea acelaşi tip de comportament şi la maturitate, excluzand din dieta lor fructele, legumele, cerealele integrale şi lactatele. In loc de acestea, mananca snacksuri, alimente prajite, produse de tip fast-food, dulciuri de cele mai multe ori cu indulcitori chimici de sinteza, produse cu grasimi trans, de tipul margarinei.
Cercetatorii americani atrag atentia parintilor sa limiteze timpul pe care copiii il petrec in fata televizorului şi sa le explice importanta unei alimentatii bogate in fructe şi legume proaspete, pentru a avea o viata fara probleme de sanatate.

Televizorul este un fel de membru al familiei, pe când internetul nu îl împarţi cu nimeni. Deocamdată, în România, prin intermediul televizorului se vând politicieni şi nu produse.
Nu credeţi!

Un comentariu:

MMM spunea...

1. Ăsta este "consumerismul"; la popoarele bogate, merge perfect, deoarece încurajează consumul şi deci progresul mai multor industrii, inclusiv a celei de servicii - plus că alimentează bugetul de stat! Noi încă suntem struţo-cămila lui Cantemir...
2. Într-adevăr, dar şi acest lucru este reglementat în vest de către politicile anti-trust - din nou, nu ca la noi...
3. Concluzie: oricum, amândouă sunt "surse de informaţie"; ce alegem depinde de nivelul de educaţie şi percepţie al fiecăruia!