Editorial: Floriile, salcia plângătoare, pasul III şi fotbal

***
**
Creştinii ortodocşi sărbătoresc, duminică, cu o săptămână înainte de Paşte, Floriile, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind aclamat de discipolii lui şi locuitorii oraşului.
În duminica a şasea din Sfântul şi Marele Post, cunoscută în popor şi sub numele de Duminica Floriilor, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Intrarea triumfală a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim.
Floriile înseamnă primul praznic împărătesc, numit şi Duminica Stâlparilor (popular Florii sau Flurii). Prăznuirea se face numai duminica, la fel ca Paştele. Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetaţiei.
Duminica Floriilor este precedată de sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Mântuitorul Isus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitorul, la intrarea în Ierusalim.
Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută, de asemenea, drept Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.
Prescripţiile iudaice prevedeau ca fiecare evreu să meargă măcar o dată pe an la Templul din Ierusalim, pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Venirea lui Iisus cu o săptămână înainte de patimile sale şi de învierea sa din morţi a fost un eveniment mult aşteptat, fiind profeţit cu mai bine de patru sute de ani înainte de sfântul proroc Zaharia, prin cuvintele "Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei".
Noul Testament relatează faptul că apostolii au întins hainele lor pe asin, pe ele şezând Mântuitorul în timpul acestei procesiuni. Acest gest a fost interpretat de Sfinţii Părinţi ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.
***
**
Legendele salciei plângătoare
Şi, pentru că atâţia oameni iubesc sărbătoarea, au apărut tot felul de poveşti şi legende despre salcie.
Într-una se spune că salcia a fost, cândva, un copac mândru, cu ramurile înălţate spre cer. Dar când Pilat L-a chemat pe Domnul Hristos, pentru a-L judeca, deşi era fără vină, L-a dat soldaţilor să-L bată. Oştenii au căutat nuiele cu care să-L lovească şi au rupt ramurile salciei. Salcia nu ştia de ce i-au rupt crengile. Dar când L-a văzut pe Domnul Hristos lovit fără milă, de durere şi de ruşine, şi-a aplecat şi şi-a chircit ramurile. De atunci, salcia nu a mai îndrăznit să privească spre cer.
Să vă mai spun o poveste frumoasă.
Se spune că, aflând Maica Domnului că Fiul ei a fost răstignit, s-a încălţat cu opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat, plângând, să-L caute. Pe drum, s-a întâlnit cu o broască.
- De ce plângi?, a întrebat-o.
- Pentru că un singur Fiu am avut şi oameni răi mi L-au răstignit pe cruce, i-a răspuns.
- Nu mai plânge, i-a spus. Tu ai pierdut unu, dar eu am avut nouă pui mititei şi frumuşei, cu ochi beşicăţei, şi mi i-a omorât o roată pe toţi odată şi tot nu plâng aşa de tare.
Maica Domnului s-a simţit mai alinată şi a binecuvântat-o pe broască, dându-i darul de a nu mirosi urât după moarte.
Mergând mai departe, a dat peste o apă, la marginea căreia creştea o salcie. I-a cerut copacului să-i facă o punte peste apă şi salcia s-a aplecat. După ce a trecut, Maica Domnului a binecuvântat-o:
- Să nu te taie nimeni pentru cărbuni şi în ziua de Florii să te duci la biserică! (poveste adaptată după S. F. MARIAN, Sărbătorile la români, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994)
***
**
PASUL III
Cea de-a treia etapă pe care o veţi parcurge este dată de managementul implementării şi are loc după semnarea contractului de finanţare. Practic, se realizează dosarele de achiziţie, dosarele de plată şi, acolo unde este cazul, dirigenţia de şantier. Întrucât investiţia va fi susţinută cu bani publici, implementarea proiectului va fi supusă controlului. Solicitarea şi primirea ajutorului nerambursabil se efectuează în tranşe în baza unor documentaţii de plată.
Adică după principiul decontării lucrărilor efectiv executate sau a utilajelor efectiv achiziţionate.
Este momentul final în care consultantul şi proiectantul îşi susţin examenul final. Dacă munca lor a fost deficitară, riscaţi să pierdeţi o sumă importantă din ajutorul nerambursabil pe care ar trebui, teoretic, să-l încasaţi. În această etapă, determinarea corectă a cantităţilor de materiale necesare este critică pentru a vă asigura că proiectul vostru este implementat cu succes. Şi asta pentru că veţi primi finanţare pentru cantităţile existente în proiectul tehnic. Nu uitaţi că proiectele industriale, de infrastructură şi cele industriale au fiecare specificul lor.
Cofinanţarea este vitală. Dacă reuşiţi să obţineţi finanţare, nu înseamnă neapărat că lucrările pot începe. Şi asta pentru că banii urmează să vină în tranşe şi nu în momentul în care proiectul vostru a primit undă verde. De aceea, va trebui să vă asiguraţi necesarul de finanţare din surse proprii încă de la momentul în care vă hotărâţi să investiţi. Consultantul, firma de proiectare şi strângerea tuturor avizelor şi a documentaţiei de care aveţi nevoie costă. Dacă nu dispuneţi de sumele necesare, atunci va trebui să apelaţi la o instituţie de credit.
Înainte de a solicita finanţare, asiguraţi-vă că aveţi un plan de afaceri bun, vital, inclusiv pentru obţinerea unui credit de cofinanţare. Nu uitaţi că orice investiţie se bazează pe existenţa unei pieţe şi a unui avantaj competitiv.
Mulţi întreprinzători pleacă la drum, irosind timp, efort şi bani, fără a-şi face dinainte calcule detaliate.
-Gândiţi-vă proiectul în detaliu. Dacă nu credeţi că îl puteţi finanţa, nu începeţi derularea procedurilor.
***
**

Scor: 3 - 2; la juniori: 1 - 5!