Editorial: EuroOferta şi grădinăritul

Lansările de candidati - PSD, PNL, PD-L - s-au concentrat asupra luptei politice interne si au ignorat aproape total problematica europeana.
Am asistat la o pregatire a alegerilor prezidentiale din toamna, tema principala a discursurilor politice fiind Traian Basescu, nu oferta europeana a partidelor, cum ar fi fost firesc. Doar PD-L a lansat, sub sloganul "La bine si la greu", o oferta de substanta in sase puncte: intrarea in zona euro in 2014, aderarea la spatiul Schengen in 2011 si eliminarea restrictiilor de pe piata europeana a muncii, absorbtia fondurilor comunitare, eliminarea monitorizarii in domeniul justitiei si depasirea crizei economice. Si acestea sunt insa tot obiective de politica interna, nu proiecte europene propriu-zise. Daca PD-L a avut un program, in schimb PSD si PNL au avut doar retorica si emotie pe o singura tema: desfiintarea PD-L si a lui Traian Basescu. De altfel, presedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat din start ca "aceste alegeri nu sunt despre Europa, despre teme europene sau despre cine si ce au facut la Bruxelles", ci despre "directia in care merge azi Romania si despre criza economica". De fapt, a fost vorba aproape in totalitate de atacuri vehemente la adresa lui Traian Basescu din partea tuturor vorbitorilor. Nimic despre proiectele la care au lucrat pana acum la Strasbourg europarlamentarii partidului, ca Renate Weber si Adina Valean de pilda, ceea ce sugereaza ca singurul proiect politic al PNL este inlaturarea lui Traian Basescu. Sloganul prea putin inspirat, chiar de prost gust, amintind de practica pomenii electorale - "Bani pentru romani. Bani europeni" - intareste aceasta impresie.Aceeasi obsesie anti-Basescu a manifestat si Mircea Geoana la lansarea candidatilor social-democrati. Imbatat de atmosfera din sala, liderul PSD l-a catalogat pe Traian Basescu drept "un fost presedinte" si i-a laudat pe PSD-isti pentru ca "sunt cei mai buni" in timp ce "toti ceilalti sunt mici pitici".
De altfel, si PD-L a folosit lansarea euro-candidatilor pentru a-si mobiliza activul din teritoriu intr-o campanie electorala menita de fapt sa demonstreze forta fiecarui partid in parte si sa-i asigure o pozitie mai buna la negocierile din coalitie. Asa se pot explica si momentele folclorice de la lansarea PDL-istilor, care au culminat cu Oda stupidităţii, interpretata de Sulamita !
In concluzie, campania pentru europarlamentare numai europeana nu este si nu va interesa probabil pe nimeni !
***
Un studiu constată că o parte a populaţiei urbane intenţionează ca în următorii ani să-şi lichideze posesiunile din mediul urban, să-şi asigure un venit constant şi să se mute la ţară. Fenomenul este formidabil de important pentru economia europeană. Dacă o parte din familiile urbane, plătitoare de taxe, vinde posesiunile din oraşe, s-ar putea ca oferta de apartamente, spaţii de birouri, mici magazine, chiar şi automobile să crească şi deci să ducă la scăderea preţurilor în oraşe. Dacă aceste familii intenţionează să se mute în mediul rural înseamnă că în unele părţi rurale ale Europei Centrale şi de Răsărit va creşte cererea de terenuri, servicii, construcţii, deci în acele zone preţurile ar putea creşte. Este încă şi mai interesant ce doresc să facă aceste familii în mediul rural: grădinărit şi zootehnie pe scară mică. Adică să cultive pământul şi să crească animale la scară mică. Să devină ceea ce acum se consideră a fi agricultură de subzistenţă în partea cea mai puţin dezvoltată a lumii dezvoltate - mediul rural. Încă şi mai uimitor este ce tip de familii doresc să facă această mişcare: familii care au cel puţin un membru cu studii superioare, cu venituri medii şi mari, cu poziţii sociale medii şi ridicate. Cu alte cuvinte, viitorii noi ţărani de subzistenţă sunt mult mai educaţi, cu venituri mult mai mari şi cu resurse mult mai importante decât actualii ţărani de subzistenţă - o mare problemă a Europei, cu peste 50 de milioane de familii în acest stadiu.
În SUA, o treime din toate gospodăriile (mult peste nivelul din România, care este de circa 22%) face grădinărit. Lotul mediu este de 200 mp. Cea mai mare parte din aceste gospodării face grădinărit utilitar, respectiv creşte roşii, castraveţi, mazăre, ierburi aromate etc. pentru propriul consum sau comercializare la scară mică. Mulţi locuiesc unde grădinăresc, dar dintre cele 36 de milioane de gospodării care fac grădinărit 10 milioane au terenul în altă parte decât unde le este locuinţa. Aşa se explică de ce magazinele de seminţe şi scule agricole mici nu fac nicio treabă în mediul rural, dar vând cantităţi uriaşe de produse în mediul urban. Încă şi mai uimitoare sunt cifrele pentru mica zootehnie: cel puţin 40 de milioane de gospodării cresc propriile animale pentru autoconsum sau comercializare - porci, oi, capre, vaci, păsări (în special curcani), peşti sau moluşte. Mai bine de 30% din alimentele de bază nu se cumpără în America, se produc în propria gospodărie. Nu vreau să mai spun că 10% dintre gospodăriile din SUA nu cumpără săpun sau detergent de vase, îl produc în casă. Vorbim de SUA, nu de Tichileştii din deal. Singura societate din Europa care a ajuns la aceste proporţii este societatea britanică, unde însă lipsa pământului disponibil i-a determinat pe englezi să cumpere locuinţe la ţară în Franţa, Italia, Spania sau Grecia. Există însă o diferenţă - în timp ce micul producător american îşi valorifică surplusul prin mici magazine în propria regiune sau prin internet, în Anglia, valorificarea se face în cel mai dulce stil românesc - rudele şi prietenii vin în weekend, participă la muncile specifice şi pleacă duminica seara cu portbagajele la pământ încărcate cu legume, fructe, carne, vin, bere sau alte produse de casă.
În Europa, aceste milioane de microferme nu au niciun fel de sprijin. Jumătate din bugetul Comisiei Europene, cam 500 de miliarde de euro, se duce în agricultură, dar banii sunt dirijaţi către ferme uriaşe, unde se cresc plante şi animale îndopate cu chimicale.
***