luni, 1 iunie 2009

Editorial: Ziua Copilului şi altele!

Întâi iunie este Ziua mondială a ocrotirii copilului. Se consideră că copilăria este perioada cea mai fericită şi lipsită de griji din viaţa omului. Însă, adeseori copii sunt membrii societăţii cei mai lipsiţi de drepturi, deoarece ei depind în întregime de adulţi.

Pentru a se atrage atenţia generală asupra acestei probleme, la 1 iunie 1950 s-a serbat prima Zi internaţională a ocrotirii copilului. Decizia în acest sens a fost adoptată de Federaţia democratică internaţională. ONU a sprijinit această iniţiativă. “Copii sunt conştiinţa omenirii şi ea are obligaţia să asigure copilul cu tot ce are mai bun", se pune în unul din cele zece principii ale Declaraţiei drepturilor copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU în anul 1959.

Nu este foarte clar de ce a fost aleasă data de 1 iunie: una din teorii este aceea că consulul chinez din San Francisco a strâns mai multi copii orfani chinezi pentru a celebra Festivalul Dragonului, care în 1925 s-a întâmplat să cadă pe data de 1 iunie, care a coincis şi cu conferinţa de la Geneva.

Ziua de 1 iunie a fost aleasă de foarte multe ţări, în special ţările din fostul Bloc comunist. În alte ţări, Ziua Copilului se celebreaza în lume în alte zile, în functie de istoria naţională a fiecărei ţări. Spre exemplu, în Germania, în care Partea de Est, comunistă, se sărbătorea Ziua internaţionala a copiilor pe 1 iunie, iar partea vestică stabilise data pentru 20 septembrie; în India, ziua copilului se sărbătoreşte în data de 14 noiembrie, în Japonia si Coreea de Sud se sărbătoreşte în data de 5 mai şi este una dintre cele mai importante sărbători.
Ziua internaţională a copilului este sărbătorită la 1 iunie de foarte multe ţări, printre care şi România. Nu se ştie clar cum s-a ajuns la această dată, însă în cateva zeci de state, în special cele foste comuniste, 1 iunie este dedicată copiilor.

Ziua Copilului îşi are originile în Turcia, când Marea adunare Naţională a Turciei a sărbătorit pentru prima dată această zi în 23 aprilie 1920.
În 1925, la Geneva, reprezentanţii a 54 de state din întreaga lume au participat la "Conferinţa Mondială pentru Bunăstarea Copilului”. Participanţii au elaborat "Declaraţia privind Protecţia Copilului", axată pe combaterea sărăciei, a exploatării copiilor şi pe asigurarea educaţiei.

Chiar în timpul conferinţei, pe 1 iunie, consulul Chinei din San Francisco a organizat Festivalul Bărcii Dragonului pentru copiii chinezi orfani, sărbătoare veche ce marchează începutul verii în China. Această sărbătoare s-a bucurat de un mare ecou, astfel că foarte multe state au preluat data de 1 iunie ca zi a copilului.


Ziua Copilului a fost sărbătorită pentru prima dată la nivel mondial în octombrie 1955, sub sponsorizarea Uniunii Internaţionale pentru Bunăstarea Copilului din Geneva.
Adunarea Generală a ONU a adoptat, la 20 noiembrie 1959, “Declaraţia Universală a Drepturilor Copilului”, atrăgând atenţia asupra problemelor cu care se confruntă minorii, în special cei din ţările comuniste. UNICEF (Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, înfiinţat în 1946) a stabilit la aceeaşi dată ca 20 noiembrie să fie Ziua Universală a Drepturilor Copilului, idee care pare să fi aparţinut unui elev în clasa a VIII–a, Rubab Mansoor. În preambulul aceste declaraţii stau scrise următoarele: “Omenirea este datoare să ofere copiilor ce este mai bun din ce are de oferit". Peste 30 de ani, la aceeaşi dată, Adunarea Generală a ONU a adoptat „Convenţia asupra Drepturilor Copilului", adoptată de 191 de state din întreaga lume, printre care şi România.
În funcţie de istoria fiecărei ţări, ziua copilului este sărbătorită la date diferite. În România şi în alte ţări foste comuniste este sărbătorită la 1 Iunie. Pe lângă 1 iunie, zi sărbătorită de cei mici şi cei mari, mai este recunoscută şi 20 noiembrie – Ziua Universală a Copilului.
***
***
Sănătatea viitorului copil poate fi influenţată negativ chiar din viaţa intrauterină. Obiceiul mamei de a consuma alcool poate determina sindromul alcoolismului fetal, care se caracterizează prin modificări morfologice ale feţei nou-născutului (capul mic, curbură proeminentă a nasului) ori malformaţii cardiace sau la nivelul altor organe. Ulterior, din cauza acestui viciu al mamei, copilul prezintă retard intelectual şi probleme de comportament.
Fumul de ţigară, de care copiii nu se pot apăra, este inhalat doar în proporţie de 15 la sută de fumător. Restul, de 85 la sută, este inhalat de fumătorul pasiv. Specialiştii atrag atenţia că fumul de ţigară conţine peste 4.000 de substanţe chimice, dintre care 60 sunt cunoscute ca fiind cancerigene. În plus, dependenţa de ţigări a părinţilor le creşte micuţilor riscurile de apariţie a afecţiunilor respiratorii (astm, insuficienţă respiratorie), cardiace şi încetineşte dezvoltarea plămânilor.
Bulimia sau anorexia, cumpărăturile în exces, jocurile de noroc ori video, dependenţa de medicamente, munca în exces, cleptomania şi dependenţa de Internet sunt resimţite în întreaga familie. În majoritatea situaţiilor, tulburările părinţilor (mai ales dependenţa) şi, ulterior, ale copiilor sunt ţinute secret de întreaga familie. În timp, copiii care trăiesc într-un mediu cu vicii împrumută din acestea.
Mai mult, ei dezvoltă un sentiment de furie, revoltă sau de nedreptate.
***
Eurofabulă
(Euro)capra şi (euro)vaca au ocupat un spaţiu mai amplu în această campanie electorală. Ele merită, fără discuţie, o atenţie specială. E un „caz patologic“ rar fiindcă reprezentantele „societăţii civile“ (aşa cum singure s-a definit ) ar pârî România la Bruxelles, servind, nu-i aşa, altor interese decât celor româneşti.
Că, altfel spus, (eurocapra) şi-ar trăda ţara şi că, din acest motiv, prezenţa ei în legislativul european ar fi inoportună şi, mai mult, chiar toxică. Dacă ar fi numai atât, nu ar fi deloc grav.
În fond, sunt arhicunoscute frustrările care îi macină pe aceşti europoliticieni şi care sunt concretizate inclusiv în expresii ce gravitează în jurul specificului de activitate al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, expresii care sunt însă aplaudate de snobilimea politico-mediatică de la noi.
Cu eurocapra şi eurovaca în Parlamentul European, avem toate şansele să pierdem poziţia de top în care s-au autoplasat cu privire la eficienţă europarlamentarii români !
***

Niciun comentariu: