Producţia bio!

Nu numai europenii le vor producţia, dar şi piaţa internă, nu cu mulţi ani în urmă relativ indiferentă la producţia bio, îşi cere acum partea.
„Producţia bio se ridică la 150-180 de milioane de euro, din care 75-80 de milioane de euro sunt exporturile, restul e piaţa internă“.
Concretizate într-o diversitate enormă, de la brânzeturi la ciuperci şi fructe de pădure până la melci, cărnuri şi cereale, de la plante medicinale, miere şi legume până la floarea-soarelui. Sunt cu 30% până la 100% mai scumpe decât cele provenite din agricultura convenţională şi în România încă sunt cumpărate în special pentru bătrâni, bolnavi şi copii.
„Nu au cum să nu fie mai scumpe, întregul proces al lor de producere e mult mai scump.
Seminţele sunt mult mai scumpe, şi ele trebuie să fie certificate ecologic, nu soiuri hibride sau modificate genetic, pe care în majoritate le cumpărăm din afară, chiar acum lucrăm la un program de sămânţă de foarte bună calitate la toate culturile, pe care să le producem ca oamenii să le cumpere de la noi, nu să alerge după ele în Franţa şi în Germania".
" Lucrările solului sunt şi ele mai scumpe, de buruieni scapi mecanic, la legume sunt nişte perii ca tamburii care curăţă străzile, nu cu ierbicide, plus că echipamentele sunt speciale, de serie mică, deci şi ele mai scumpe. Îngrăşămintele ecologice pe care le aplicăm noi sunt şi ele, de asemenea, mai scumpe, sunt făcute din extracte din plante şi se aplică pe frunză“.
Teama marilor producători din agricultura convenţională de agricultura ecologică este şi în spatele studiului dat publicităţii de Food Standards Agency din Marea Britanie care a făcut vâlvă cu ceva timp în urmă. Studiul susţinea în faţa consumatorilor de alimente bio, a căror piaţă are o valoare de 3,5 miliarde de euro numai în Marea Britanie, că acestea nu sunt nici mai nutritive, nici mai sănătoase decât cele provenite din agricultura convenţională şi afirma că a tras concluzia luând în calcul un număr uriaş de analize, 50.000, din anul 1958 până în prezent.
"Sunt ţări precum Franţa, Germania, Marea Britanie sau Austria în care trendul acesta ecologic e foarte puternic, deci şi interesele de a-l combate sunt foarte mari. Câtă vreme nu prezintă analize pe fiecare produs ecologic în parte, studiul nu poate fi luat în seamă. Chiar prin absurd, dacă alimentele bio n-ar fi mai nutritive, mai sănătoase şi mai curate n-au cum să nu fie, numai dacă iei în calcul îngrăşămintele chimice, hormonii de creştere şi altele care rămân în alimentele provenite din agricultura convenţională. Se foloseşte încă o dată ştiinţa ca să manipuleze opinia publică, ştiinţa a fost la greu manipulată şi folosită ca argument din interese economice foarte mari de multe ori“.
Fiecare fermă care vrea să devină ecologică va trece în primul rând printr-o cartare agrochimică, care include analizele de sol, pentru a identifica nivelul reziduurilor de îngrăşăminte, ierbicide şi pesticide chimice, inclusiv testarea nivelului de metale grele. Este verificată de asemenea curăţenia apei freatice din zonă, după care îi este recomandată perioada de conversie (perioada în care va deveni curată) ce durează minim doi ani, dar şi patru, cinci sau i se dă verdictul fără întoarcere: ferma nu poate deveni niciodată ecologică. Un producător ecologic nu are voie să folosească soiuri hibride sau modificate genetic nici de plante, nici de animale şi nu are voie să folosească decât îngrăşăminte, ierbicide, pesticide, fungicide ecologice.
Agricultura ecologică a fost scoasă din Programul naţional de dezvoltare a agriculturii din România,, prin urmare nu primeşte subvenţiile pentru agricultură ecologică de la UE:
„Primim doar subvenţiile pe care le primeşte orice agricultor din România, nu cele de la UE în valoare de 150-600 de euro pe hectar pentru agricultură ecologică. Poate dacă n-am fi fost scoşi din program am fi primit şi noi maxim 400 de euro, nu sub 100 de euro cât primim acum.
Norocul României este că are pământuri curate.
„La noi consumul de îngrăşăminte chimice e foarte mic, 54 kg de azot, fosfor şi potasiu este media, ceea ce înseamnă nimic, în condiţiile în care efectele unui îngrăşământ chimic asupra solului, şi benefice, şi malefice, se simt de la 80 kg în sus. Se întâmpla aşa şi din cauza sărăciei agricultorilor, şi din cauza scumpetei lor, că au ajuns la fel de scumpe ca aurul“.
De aici şi şansa României de a face bani din agricultura ecologică, mai ales că Europa nu mai are fermieri tineri.
„Producţia ecologică în UE bate pasul pe loc, cantitatea n-a mai crescut, pentru că fermierii au îmbătrânit şi nu vin alţii tineri să le ia locul. De aceea îşi îndreaptă atenţia spre România. Iau de la noi materie primă şi o folosesc în infrastructura lor de prelucrare, care la noi nu prea există. Asta şi spuneau şi colegii francezi: «De ce să vin la voi în România să investesc în ea, când eu o am deja? Mai bine, daţi-mi produsele şi le prelucrez eu aici»(Convorbire cu dna.ing. Paraschiva Apostol, de la Camera agricolă Mileanca)