Cântecul fanfarelor!

În periplul existenţei lor istorice, având din cele mai vechi timpuri de înfruntat, ca întreg poporul român, vicisitudinile ce s-au abătut asupra acestor meleaguri, hudeştenii au reuşit să rămână cu trupul şi sufletul legat de ţinutul lor de baştină doar prin statornicia tradiţiilor culturale, prin puterea de muncă şi creaţie, impunându-se în spaţiul spiritual al Moldovei de Nord prin anumite particularităţi ce se cer cunoscute.
În mişcarea artistică „amatoare” din nordul Moldovei, fanfara din localitate a reprezentat o prezenţă permanentă, situându-se mereu la loc de frunte în ierarhia formaţiilor cu o activitate care promovează tradiţia, autenticul şi valoarea, asigurând, de-a lungul mai multor generaţii de instrumentişti, liantul de transmitere a mesajului artistic, al dragostei pentru folclor, în general, şi pentru folclorul local, în special.

Notorietatea de care se bucură fanfara este un capital agonisit de-a lungul anilor, rezultat al pasiunii pentru cântare, al unei munci perseverente de integrare a tradiţiei în contemporaneitate, a excelării prin expresie fidelă şi originală, a unui repertoriu la fel de original ca şi formaţia care l-a interpretat.

Cu zece-douăzeci de ani în urmă, maşinile care străbăteau satele moldovene în zilele de sărbătoare riscau să fie blocate pe şosea de cortegii de nuntaşi chiuind în urma unei fanfare dezordonate, gălăgioase şi pline de patos.

Azi, maşinile pot circula fără emoţii; oamenii sunt atât de săraci încât îşi amână nunţile somptuoase pentru vremuri mai bune.

Fanfara — simbol al tăriei de a înfrunta viaţa — piere odată cu curajul urmaşilor lui Ştefan cel Mare, piere sau se preface într-o mică „orchestră” alcătuită din orgă şi alte câteva instrumente de suflat vulgar amplificate, cu repertoriu amestecat, impersonal şi vlăguit; modernizarea şi globalizarea poartă, cel puţin în Moldova, straie sărmane şi deprimante. Aspiraţia către forţă este înlocuită aici cu cea către modernitate.
Vechii membri ai fanfarei, care făceau fala satului, au început să se stingă, unul câte unul, apăsaţi de ani şi boli, în timp ce dintre tineri prea puţini sunt cei care manifestă interes pentru păstrarea tradiţiilor.
Înfiinţarea unei fanfare a reprezentat, în aceste condiţii, un adevărat act de curaj, a cărui reuşită ar fi fost imposibilă fără implicarea factorilor de decizie de la nivel local: Primăria, Consiliul Local şi Şcoala.

Deşi bazele fanfarei au fost puse în luna noiembrie 2007, rezultatele au apărut destul de curând, membrii fanfarei participând la diferite festivaluri şi concursuri, atât pe plan judeţean, cât şi naţional, participare care a fost răsplătită cu premii şi diplome de participare.

Dintre acestea se pot aminti locul III la Festivalul Şezătorile Copiilor, din localitatea Fălticeni, judeţul Suceava, ediţia 2008, şi locul I la acelaşi Festival la ediţia din anul curent; Locul III la Festivalul Fanfarelor de la Calafindeşti, judeţul Suceava, ediţia 2008 şi altele.

Fanfara de copii de la Hudeşti a fost nelipsită de la manifestările folclorice de profil organizate de Direcţia pentru Cultură a Judeţului Botoşani, dar a onorat şi numeroasele invitaţii făcute de Consiliile Locale din Suharău, George Enescu, Avrămeni, Mileanca, Conceşti iar la manifestările locale a reprezentat principalul punct de atracţie.

Instructor artistic: Gheorghe Mitoceanu