Bună dimineaţa, Mileanca!

Din pericopa evanghelică a acestei duminici (care mai este numită şi Evanghelia celor chemaţi la cină), vedem că Dumnezeu, în iubirea Lui milostivă şi atotcuprinzătoare, deşi manifestă, iniţial, o anumită preferinţă, dovedeşte, în acelaşi timp, o preocupare pentru mântuirea întregii lumi, pentru că „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).
Evanghelia acestei duminici ne priveşte pe fiecare în parte, pentru că fiecare dintre noi poate repeta greşelile căpeteniilor poporului lui Israel. Şi noi găsim foarte adesea scuze că nu avem timp pentru rugăciune, pentru pocăinţă, pentru spovedanie şi împărtăşanie, şi aceasta tocmai pentru că suntem robiţi de prea multe griji care devin atât de mari, încât ajungem să fim striviţi de ele. Atât de mult suntem legaţi de cele materiale, încât nu mai avem timp pentru a oferi hrană sufletului şi a-l înveşmânta în haina luminoasă a bucuriei împărăţiei cerurilor, a legăturii noastre cu Dumnezeu.
Iar această pericopă a fost rânduită în mod special spre a fi citită acum, în perioada de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, ca o invitaţie adresată nouă, ca un îndemn la mai multă rugăciune, pentru o mai deasă participare la slujbele Bisericii, pentru vindecarea de păcate prin Spovedanie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos la Sfânta Liturghie.