Bye, bye psd!

In anii ‘90, PSD era inaintea Romaniei. In timp ce tara orbecaia intr-o dictatura democrato-nord-coreeana, partidul primea lumina de la Moscova.
Oricât de mult i-ar enerva acest gând pe cei care s-au aflat in Piata Universitatii, PSD a fost intr-o sincronizare aproape perfecta cu masele.
Au fost conducatorii perfecti pentru cei ingroziti de schimbare, care nu puteau rosti capitalism.
Incepand cu anul 2000, PSD a pierdut majoritatea. Cu fiecare milion de euro
castigat din afaceri murdare de liderii carora Iliescu le-a lasat mostenire partidul, cu fiecare gest care ne-a tinut departe de NATO si UE, urmasii PCR au devenit si mai anacronici.
In anii in care s-au aratat dispusi sa ne tina in afara lumii civilizate doar ca sa-si umple ei buzunarele, Romania le-a luat-o inainte.
Pas cu pas, intre asteptarile majoritatii si ce puteau oferi "social-democratii" s-a cascat o prapastie din ce in ce mai mare.
Nimic din ce a propus in ultimii ani acest partid dominat de o adunatura de provinciali hapsani nu s-a ridicat la anvergura nevoilor si oportunitatilor care ne stau in fata.
In 2010, PSD ne face cu mana dintr-o alta lume, dintr-un alt timp.
Disponibilitatea de a spiona si chiar santaja pe unul dintre candidati, lipsa de idei si proiecte politice, dar mai ales indiferenta batjocoritoare fata de ce ar putea crede cei care i-au votat pana acum fac săptămânal părăsirea partidului de către 4-5 deputaţi şi senatori.
Motivul degradarii principalului partid de stanga este acelasi care l-a facut sa ramana in urma timpului nostru: incapacitatea liderilor sai de a-si sacrifica interesele personale si vanitatile hiperbolizate in interesul binelui comun.
Faptul ca fostul presedinte al PSD a fost detronat si inlocuit cu un activist mai tanar nu valoreaza nimic.
Din pacate, ce se intampla in PSD nu este doar treaba celor care l-au transformat in arena de circ. Ne priveste pe toti. Masurile dure si nepopulare pe care statul roman trebuie sa le ia pentru a se moderniza si a relansa economia necesita nu doar actiuni ferme din partea puterii, ci si responsabilitate din partea opozitiei.
Să nu uităm ce s-a întâmplat în Grecia cu o opoziţie de stânga!
De fapt, este de presupus ca nici nu va îndrăzni să o facă.