De Sfântul Nicolae

Documentele ecleziastice arată că Sfântul Nicolae din Mira a fost caracterizat printr-o modestie şi o inteligenţă extraordinare. El a trăit în ultima perioadă a Imperiului Roman, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximilian. Unchiul lui Nicolae, care era episcop în Mira, este cel care l-a îndrumat spre cariera ecleziastică. Tânărul Nicolae a fost hirotonit preot, iar după câţiva ani, a preluat funcţia de episcop, când unchiul său a părăsit oraşul situat pe teritoriul de azi al Turciei, pentru a merge în Palestina. O legendă spune că episcopul Nicolae a dat dovadă de o generozitate ieşită din comun. El a aflat că există o familie a unui nobil sărac, în care erau trei fete de măritat, care însă nu se puteau căsători pentru că, din cauza sărăciei, tatăl lor nu le putea oferi o dotă corespunzătoare.

Sfântul Nicolae le-a lăsat, pe furiş, o sumă importantă de bani, iar fetele au reuşit să se mărite. Totuşi, locuitorii oraşului au aflat de gestul sfântului, aşa că acesta a devenit protectorul mireselor, al fetelor de măritat şi al copiilor. Însă sărbătoarea a fost stabilită în data de 6 decembrie, după ce împăratul Constantin cel Mare l-a visat pe Sfântul Nicolae, care l-a rugat pe împărat să cruţe vieţile a trei soldaţi, care fuseseră condamnaţi la moarte. Împăratul a ascultat dorinţa sfântului şi a stabilit data la care este celebrat până azi. Tocmai datorită generozităţii sfântului, a apărut obiceiul ca, în Ajunul sărbătorii, copiii cuminţi să primească daruri, iar cei care nu au fost cuminţi, primesc o nuieluşă.
Însă după căderea comunismului, sensul sărbătorii a început să fie tot mai mult deturnat. Moş Nicolae a luat locul Sfântului Nicolae, iar Ajunul sărbătorii a devenit prilej de shopping în locul serbărilor în familie.
Astfel, mall-urile l-au confiscat pe Sfântul Nicolae. Iar avalanşa de îndemnuri de tip carpe diem, trăieşte clipa, vine în contradicţie tocmai cu spiritul creştin al sărbătorii.