Ziua naţionalăSimbol al unităţii naţionale, ziua naţională este investită cu un potenţial identitar semnificativ, anexând atât valoarea drapelului cât şi a imnului naţional.
De-a lungul timpului, ziua naţională a României a cunoscut fluctuaţii, fiind stabilită la date diferite, în raport cu regimul politic şi cu contextul istoric existent. Prima dată investită cu valoarea zilei naţionale a fost cea de 10 mai. Până la finele primului război mondial, data de 10 mai a coincis cu trei dintre cele mai importante momente ale formării şi modernizării statului român. Astfel, la 10 mai 1866, principele Carol de Hohenzollern ajungea în Bucureşti, la 10 mai 1877, în contextul războiului ruso-turc, Mihail Kogălniceanu proclama indenpendenţa statală a României, pentru ca la 10 mai 1881, România să se proclame Regat.
O altă dată asimilată zilei naţionale a fost cea de 1 decembrie. Celebrând Adunarea Naţională de la Alba Iulia, care a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu Regatul României, acest moment, precedat de proclamaţiile de unire ale Basarabiei şi Bucovinei, a reprezentat formarea României Mari.
O ultimă dată la care s-a sărbătorit ziua naţională a fost 23 august. Marcând desprinderea României de puterile Axei, şi colaborarea cu tabăra Aliaţilor, 23 august va fi prezentată de propaganda comunistă ca o mişcare de “eliberare socială şi naţională antifascistă şi antiimperialistă”, sărbătorită anual prin ample manifestaţii şi parade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu