“Un băiat bun”

Este extrem de mobil.
Marile sale crezuri se vor, paradoxal, mai ales de ordin material.
 Pentru că chiar lipsa lor vrea s-o ascundă.
 Mobilitatea îi vine din lipsa principiilor: e gata oricând să-ţi sară în ajutor; e gata oricând să te trădeze.
 Nu pare deloc prost.  E deştept, însă, mai ales în combinarea strict mecanică a lucrurilor.
Cîştigă, de aceea, –  dar cîştigă- bunuri palpabile, materiale, bani. Se strecoară foarte uşor, învinge în competiţii imediate şi loveşte discret pe la spate.
Se arată, în toate, extrem de amabilă. Licheaua e ceea ce numim “un băiat bun”.
În zone joase, poate fi trecută cu vederea.
 Dar nu, ea are apetit pentru înălţimi.
O furnică succesul.
Dacă apucă să intre şi în politică, ajunge exact în apele ei.
 Suntem , faţă de ea, atît de inocenţi!
O vom crede, o vom vota, o vom aplauda.
Licheaua ajunsă sus se îngraşă.
 Dacă nu aţi avut vreun semn despre ea, semnul va fi creşterea accentuată a guşei.
 Dar asta nu vă (nu ne va) folosi la nimic!