EUGEN EVU
Ultimul aur
La Goethe
Departe-n adâncuri
in Apusenii
Metaliferi
ingheţat in splendoare
Ultimul aur işi reface
Cohortele
Investitorii şi parveniţii
inrobirea şi blestemul
Cartea vieţii aşadar a morţii
Piramida inversă
Şi inteligenţa rebelă
Memoria stratificată
A zeilor canibali
Şi nimeni nimeni nimeni
Apropiata cunoaştere
Din viitor nu va aminti:
Cifranumele din elemente
Codul lui dumnezeu
Sieşi ascuns
ca să devină
Fiindul
Arborele Matusalem
La Rilke
Undeva in California
Arborele Matusalem
A implinit număraţi
În anii umanului
(din interregn)
Vârsta de 4841 de ani
Iată infăşurat alburnul
Spiralei lumii noastre
Şi nimeni nimeni nimeni
Nu cercetează seminţele.
Inversând Timpul
ANATOL CIOCANU
Spre şipotele-albastre
Al cui păcat să iau asupra mea
Că e-nmulţită noaptea-n jurul meu, şi luna
Acestui cer luceşte ca minciuna
Şi că-i ascunsă-n bolţi fiece stea –
Al cui păcat să iau asupra mea?
Prin ce credinţe aprige-s trecut,
Gândind că noaptea îini va face bine,
Că noaptea nu-mi va fi oricum ruşine
Că mai trăiesc şi chiar că m-am născut –
Prin ce credinţe aprige-am trecut?
Dar noaptea sunt mai mult clarvăzător,
Lumina-n carnea mea nicicând nu moare,
Ea arde c-o văpaie de dogoare
Ce fulgeră pe chipul tuturor,
Căci noaptea sunt mai mult clarvăzător.
Noaptea speranţa-mi e mai trează-n trup
Şi aşteptarea-mi e mai dureroasă
Căci naşte floarea teiului amiază,
Din aurul ei sfânt să mă infrupt, -
Noaptea speranţa e mai trează-n trup.
Adă smulg spre zi din noapte ca din lanț.
Cu văzu-atât de-nfometat de soare
Şi gura-n care arde-o intrebare
Spre şipotele-albastre mi-o inalţ –
Mă smulg spre zi din noapte ca din lanţ...
Al cui păcat să iau asupra mea?
ELENA DANIELA SGONDEA
Marea iubire
Un răsunet de intrupare
poetic se aude uneori
din cuvinte
Culcuş cu- aşternut
din aspră mătase
îşi face- intre noi
imbrăţişarea
care nu minte
şi indepărtarea
ne reapropie
in tăceri inuman
de frumoase.
Întâlnirea din fulgere
Scrumul,
Funinginea
sunt ninsoarea
dintre moarte şi curgere
:
noi ardem când ne iubim
şi atingem starea de zbor
ca din smulgere:
intâlnindu-ne,
gemene fulgere...
Paradox
Absolutul paradox
ne este
acesta
că grăbim
alergând inainte,
ca să prindem din urmă...
Timpul.
Consolarea un sofism antieconomic
Oricum,
ceea ce
nu am avut
nu pierdem
iar ceea ce pierdem,
vom avea!
Paradoxul
Acest dintotdeauna
război
intre a fi sau a nu fi
intre formă şi substanţă
intre cuvinte şi ceea ce
Ele semnifică
intre carne
Şi carte
intre viaţă
şi moarte.
Pacea fiind
Utopia absolută
Abis căzut in sus.
Gând la Capella
Prea mulţi sfinţi
să se sature
Raiul..
Ai noştri părinţi
sunt ninşi
in lumină,
pe jarul melodios
al orizontalei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu