”Lumină Lină”/Gracious Light/Iulie-septembrie/2012/New York

EUGEN EVU

 Ultimul aur
 La Goethe

 Departe-n adâncuri in Apusenii
 Metaliferi ingheţat in splendoare
 Ultimul aur işi reface
 Cohortele
 Investitorii şi parveniţii inrobirea şi blestemul
 Cartea vieţii aşadar a morţii
 Piramida inversă
 Şi inteligenţa rebelă
 Memoria stratificată
 A zeilor canibali
 Şi nimeni nimeni nimeni
 Apropiata cunoaştere
 Din viitor nu va aminti:
 Cifranumele din elemente
 Codul lui dumnezeu
 Sieşi ascuns ca să devină
 Fiindul

 Arborele Matusalem
 La Rilke

 Undeva in California
 Arborele Matusalem
 A implinit număraţi
 În anii umanului (din interregn)
 Vârsta de 4841 de ani
 Iată infăşurat alburnul
 Spiralei lumii noastre
 Şi nimeni nimeni nimeni
 Nu cercetează seminţele.

 Inversând Timpul

 ANATOL CIOCANU

 Spre şipotele-albastre

 Al cui păcat să iau asupra mea
 Că e-nmulţită noaptea-n jurul meu, şi luna
 Acestui cer luceşte ca minciuna
 Şi că-i ascunsă-n bolţi fiece stea –

 Al cui păcat să iau asupra mea?
 Prin ce credinţe aprige-s trecut,
 Gândind că noaptea îini va face bine,
 Că noaptea nu-mi va fi oricum ruşine

 Că mai trăiesc şi chiar că m-am născut –
 Prin ce credinţe aprige-am trecut?
 Dar noaptea sunt mai mult clarvăzător,
 Lumina-n carnea mea nicicând nu moare,

 Ea arde c-o văpaie de dogoare
 Ce fulgeră pe chipul tuturor,
 Căci noaptea sunt mai mult clarvăzător.
 Noaptea speranţa-mi e mai trează-n trup

 Şi aşteptarea-mi e mai dureroasă
 Căci naşte floarea teiului amiază,
 Din aurul ei sfânt să mă infrupt, -
 Noaptea speranţa e mai trează-n trup.

 Adă smulg spre zi din noapte ca din lanț.
 Cu văzu-atât de-nfometat de soare
 Şi gura-n care arde-o intrebare
 Spre şipotele-albastre mi-o inalţ –

 Mă smulg spre zi din noapte ca din lanţ...
 Al cui păcat să iau asupra mea?

 ELENA DANIELA SGONDEA

 Marea iubire

 Un răsunet de intrupare
 poetic se aude uneori
 din cuvinte

 Culcuş cu- aşternut
 din aspră mătase
 îşi face- intre noi
 imbrăţişarea
 care nu minte

 şi indepărtarea
 ne reapropie
 in tăceri inuman
 de frumoase.

 Întâlnirea din fulgere

 Scrumul,
 Funinginea sunt ninsoarea
 dintre moarte şi curgere :
 noi ardem când ne iubim
 şi atingem starea de zbor
 ca din smulgere:
 intâlnindu-ne,
 gemene fulgere...

 Paradox

 Absolutul paradox
 ne este acesta
că grăbim alergând inainte,
 ca să prindem din urmă...
Timpul.

 Consolarea un sofism antieconomic

 Oricum,
 ceea ce nu am avut
 nu pierdem
 iar ceea ce pierdem,
 vom avea!

 Paradoxul

 Acest dintotdeauna
 război intre a fi sau a nu fi
 intre formă şi substanţă
 intre cuvinte şi ceea ce
 Ele semnifică
 intre carne
 Şi carte
 intre viaţă şi moarte.
 Pacea fiind
 Utopia absolută
 Abis căzut in sus.

 Gând la Capella
 Prea mulţi sfinţi
 să se sature Raiul..
 Ai noştri părinţi
 sunt ninşi in lumină,
 pe jarul melodios
 al orizontalei.