Un Sfânt, un Moş şi mai multe tradiţii!

Sfântul Nicolae s-a născut pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305) în cetatea Patara din Asia Mică. A fost crescut de unchiul său, episcopul Nicolae, deoarece a rămas orfan de părinţi. Acesta, la vârsta potrivită, l-a rânduit între clericii Bisericii. Sfântul strălucea prin înfrânare, rugăciune, milostenie, dreptate şi râvnă înţeleaptă pentru cele sfinte. De aceea, pentru nespusele lui virtuţi a fost hirotonit episcop al cetăţii Mira, din Lichia. Însă păgânii l-au prins şi l-au supus la chinuri, dar după ce a urcat pe tron Sfântul Constantin cel Mare (306-337), a fost eliberat. La Mira, Sfântul Nicolae s-a arătat mult-milostiv către cei săraci şi apărător al celor nedreptăţiţi. A luat parte şi la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, unde l-a mustrat pe Arie pentru rătăcirea sa. Marele ierarh a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Păstorind drept-credinciosul popor, a ajuns la adânci bătrâneţi şi s-a mutat la Domnul, pe la anul 345. Şi după moarte s-a îngrijit de cei lipsiţi, izbăvindu-i de tot felul de primejdii şi de nevoi. Sfintele sale moaşte sunt izvorâtoare de mir.