Erau cantece pagane, evocate in perioada serbarilor Solstitiului de iarna, pe care oamenii le celebrau dansand in jurul focurilor si monumentelor de piatra.
Si pe teritoriul tarii noastre colindele au avut initial un scop ritualic, acela de urare pentru fertilitate si belsug. Obiceiul era legat de inceputul noului an agrar ori de finalul sau (primavara, respectiv toamna).
Un alt scop des intalnit al colindelor era si acela de alungare a spiritelor rele si de invocare a sufletelor celor trecuti in nefiinta.
Pe aceasta cale, colindele urmaresc functia sarbatorilor pagane ale saturnaliilor (veneratori ai zeului Saturn). In timp insa, semnificatia initiala a colidelor a pastrat numai atmosfera sarbatoreasca, de ceremonie si urare. Colindele au caracterul unor cantece traditionale, cu tente folclorice, urari epico-lirice, legate de obiceiul precrestin ar datinei colindatului.
Ele se canta in preajma Sfintelor Sarbatori ale Craciunului, avand versiuni diferite, in functie de regiuni si graiuri.
Astazi, colinda a capatat, mai degraba, caracterul asa-numitelor "cantece de stea", obisnuite de Craciun si Boboteaza, vizand in firul lor narativ Viflaimul, Irozii si subiectele crestine.
In Romania, precum si in alte tari de rit crestin rasaritean, unde inchinarea magilor e sarbatorita deodata cu Craciunul, umblatul cu steaua are loc in seara de Craciun, pe cand in tarile cu rituri apusene, unde inchinarea magilor e sarbatorita de Boboteaza, se umbla cu stea in ajunul acestei sarbatori.
Cel mai vechi cântec crestin de Craciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea.
De asemenea, colindele "O vino azi, Emanuel", scris in secolul al XII-lea si "Cantecul Mariei", cantat mai ales in bisericile catolice si conceput in Evul Mediu cu versuri extrase direct din Evanghelia dupa Luca, sunt doua dintre cele mai vechi cantece christice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu