luni, 6 ianuarie 2014

BOBOTEAZA – BOTEZUL DOMNULUI NOSTRU, IISUS HRISTOS!



Boboteaza din ianuarie 6 (sase) este Arătarea lui Iisus Hristos. Hristos este botezat să se arate lumii.
 Numita Teofanie sau Epifanie, Teofania lui Dumnezeu pentru că se arată întreaga Sfântă Treime, cum mărturiseşte troparul sărbătorii: “… închinarea Treimii S-a arătat, ca glasul părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te şi duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului.”
 Şirul Sfintelor sărbători de iarnă se încheie cu praznicul împărătesc al Botezului Domnului sau Boboteaza. Cuvântul daco-greco-roman creat de fuziunea termenului slav Bog (Dumnezeu) şi unul grec, baptizo (a boteza, a ajunge), preluat şi în latina -baptizare (a boteza), Boboteaza s-a adoptat să fie prăznuită la 6 ianuarie, sărbătoarea botezului primit de Mântuitorul, din Mâna Sfântului Ioan Botezătorul, în apa Iordanului. La Bobotează Iisus Hristos a fost arătat sau mărturisit ca Mesia, atât prin glasul lui Ioan, cât şi prin glasul Tatălui din ceruri.
 La Botezul Domnului toate persoanele Sfintei Treimi sunt prezente: Dumnezeu-Fiul, întrupat, care se botează cu apa Iordanului, Duhul Sfânt, care vine în chip de porumbel peste El, ca şi Dumnezeu Tatăl, al cărui glas se aude din ceruri; acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit !(Matei 3,13-17).
 Cuvântul “epifanie” înseamnă descoperire, arătare, manifestare.
 Creştinii de apartenenţă latină numesc această sărbătoare “festivitas declarationes” – sărbătoarea proclamării sau “apariţia”, arătare, exprimând descoperirea Dumnezeirii lui Hristos către lumea păgână, în actul închinării magilor, către iudei cu prilejul Botezului lui Iisus în apa Iordanului şi către apostoli prin minunea săvârşită la nunta din Cana Galileii.
 Ca toate celelalte sărbători împărăteşti, sărbătoarea Bobotezei a fost prăznuită cu mare solemnitate.
 Cel mai de seamă eveniment legat de această sărbătoare în vechime, era botezul solemn al catehumenilor, care doreau să imite astfel Botezul Mântuitorului în râul Iordanului.
Pentru că botezul era numit şi “lumânare”, sărbătoarea Bobotezei a mai primit si numele de “sărbătoarea luminilor” sau a lumânării rămasă pană azi în cărţile ortodoxe de slujbă şi nu întâmplător creştinii noştri din Carpaţi primesc mesajul Bobotezei în casele lor, adus de preot sau episcop, cu lumânarea aprinsă! Boboteaza este o sărbătoare a apelor, a Iordanului, a Sfântului Botez.
 Prin Taina Sfântului Botez instituită de Mântuitorul, omul care crede în Hristos se renaşte din apă şi din Duhul Sfânt la viaţa cea adevărată în Hristos şi devine membru al Bisericii.
 Taina Sfântă se săvarşeşte prin întreita scufundare a celui ce se Botează, în apă, în numele Sfintei Treimi. Săvârşitorul este preotul sau episcopul; numai în caz de urgenţă, din temerea de moarte apropiată a celui ce are să primească Botezul, această taină poate fi săvârşită de orice membru al Bisericii.
Scufundându-se omul la Botez în apă, se întâlneşte în ea cu Hristos, încadrându-se în pesoana lui, şi se umple de energiile Duhului Sfânt ce iradiază din Hristos.
A trebuit să se scufunde Fiul lui Dumnezeu în natura omenească şi prin ea în apă, pentru ca noi scufundându-ne în apă, să ne scufundăm în viaţa Lui Dumnezeiască, sau în Duhul Lui cel Sfânt. Prin Botez , adică prin scufundarea omului în apă în numele Sfintei Treimi, se produce moartea omului vechi şi renaşterea lui la viaţa adevărată a lui Hristos.
 Odată cu acestea, omul se spală de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele săvârşite mai înainte şi se imprimă chipul lui Hristos în el.
 Prin aceasta, omul unindu-se cu Hristos, este introdus în Biserica lui Hristos.
 Sfântul Botez este necesar pentru mântuire, nu este un element de spectacol sau decor: ”De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”(Ioan 3,5).
 Fiul lui Dumnezeu întrupat, născut fără păcat strămoşesc, acceptă Botezul pentru noi oamenii, fiind, în această privinţă, primul om care se botează din apă şi din Duh.
Prin aceasta a unit Duhul din El în mod actual cu apa, ca sân şi susţinător al vieţii nesupuse morţii, întrucât e deplin unit cu Duhul. Asa a împlinit Hristos toată dragostea cu care avea să îmbrace din nou pe oamenii care vor crede.
Totul e scăldat în verbul paulinic: ”Căci în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat.”(Gal.3,27). Iisus Hristos a acceptat cele două acte în mod succesiv, pentru că noi trebuie să trecem prin amândouă.
De aceea Părinţii bisericesti văd botezul ca întemeiat atât în Naşterea cât si în Botezul Domnului.
 Cristelniţa este la ei atât chipul sânului Maicii Domnului, cât şi al Iordanului. Duhul Sfânt se uneşte pentru Hristos din nou, la Botezul Lui , cu apa şi cu toată creaţiunea, legată intim de El.
Omul se renaşte astfel atât din Duh, cât şi din materia cosmică a universului.
Botezul Domnului are o însemnătate cosmică! Pentru această sărbătoare se sfinţeau încă din ajun apele (agheazma mare de azi), iar pentru ca în acea zi catehumenii (cei care umblau să fie botezaţi) se pregăteau sufleteşte prin post sau ajunare, s-a păstrat pană azi obiceiul de a posti în ajunul Bobotezei (5 ianuarie).
La slujba care se săvârşea în acea zi, participau, ca şi la Crăciun, împăraţii bizantini şi demnitarii lor, iar la noi demnitarii cu toată curtea lor.
La Bobotează este răspândit şi obiceiul ca preoţii sau episcopul să arunce o cruce de lemn în pâraie, în fluviul Dunărea şi chiar în Marea Neagră.
Tinerii curajoşi, ca o dovadă a devotamentului lor creştinesc, dar şi în memoria celor martirizaţi pentru credinţa lor, sar în apa îngheţată, salvând crucea.
 În a doua zi de Bobotează, pe 7 ianuarie, are loc slujba Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul lui Hristos.

Niciun comentariu: