Lunea Morților !

La o săptămână după duminica Paştelor, în prima zi de luni o parte din creştinii ortodocşi obişnuiesc să sărbătorească Paştele Blajinilor.
Această sărbătoare mai este numită şi Prohoadele, Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor.
 Biblia nu menţionează Paştele Blajinilor.
 Asadar nu există nici o referinţă în Vechiul sau Noul Testament care ar indica la vreun eveniment sau la vreo lege prin care Dumnezeu ar fi lăsat această sărbătoare.
 Totusi… in credinta populara, in lunea dupa duminica Tomei, se sarbatoreste Pastele Blajinilor.
In folclor, Blajinii mai sunt cunoscuti si sub numele de Rohmani.
 Potrivit credintei populare, Blajinii fac parte din cei dintai oameni de pe pamant.
Traiesc fara femeile lor, convietuiesc cu ele numai 30 de zile pe an in vederea procreatiei. Blajinii, incapabili de a face rau, s-ar afla dincolo de lumea vazuta, pe unde se varsa Apa Sambetei, in delta ei, pe Ostroavele Albe.
Preocuparile Blajinilor sunt postul si rugaciunile pentru cei vii.
Desi sunt virtuosi, nu stiu cum sa calculeze data Sfintelor Pasti.
Oamenii le vestesc acestora ca a venit Pastele prin intermediul apei, aruncand pe ea coji de oua rosii. Paştele Blajinilor nu face parte din canonul bisericii ortodoxe.
Pe parcursul anului bisericesc sunt stabilite anumite zile pentru pomenirea deosebită a celor răposaţi.
 Una din aceste zile este Paştele Blajinilor şi, deoarece nu este rânduită în mod strict canonic, în diferite regiuni ale lumii ortodoxe este ţinută la diferite date, începând cu luni după Duminica Tomei (8 zile după Paşti) până la Duminica Mare.
 La unele popoare ortodoxe această sărbătoare lipseşte.
 Cu toate acesta, in aceasta zi, in Botosani, batranii dadeau de-a dura oua rosii in amintirea Blajinilor, iar in Bucovina se manca la iarba verde, unde multe firimituri erau lasate sa cada intentionat pe pamant, intru pomenirea celor morti. In cele mai multe locuri din tara noastra, oamenii merg in aceasta zi la cimitire, dand de pomana oua rosii, pasca si cozonac si punand flori pe morminte.
 De Pastele Blajinilor nu se pomenesc doar mortii cunoscuti pe linia ascendenta a unei familii, ci intregul neam al stramosilor comuni: Uitatii, Nestiutii, Albii.
 Fiecare femeie aduce cu ea un stergar strans la un capat si legat cu o lumanare.
 Aceste stergare se daruiesc preotului care citeste pomelnicele. In Bucovina se spune ca “Blajinii sunt jumatatea de sus om, iar jumatatea de jos peste si traiesc intr-un parau; femeile si fetele lor canta foarte frumos, incat rasuna vaile de cantecele lor melodioase”.
 Exista credinta ca Dumnezeu a creat mai intai uriasii. Pentru ca se razboiau intre ei, Dumnezeu i-a lasat sa piara si i-a creat pe Blajini.
 Acestia fiind prea mici, au fost mutati pe lumea cealalta si apoi l-a facut pe om. Blajinii sunt cunoscuti si sub numele de Rohmani.
Potrivit cercetatorilor, numele de Rohmani vine din limba traca, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfantul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezenta in antichitatea dobrogeana, olteneasca si transilvana. In unele zone ale tarii, preotii sunt chemati sa savarseasca in lunea dupa duminica Tomei o slujba pentru sufletele celor raposati.
 Exista credinta ca prin aceasta slujba sufletele celor trecuti in lumea vesniciei vor fi partase fericirii fara sfarsit.
Avand in vedere ca in nicio carte de cult, tiparita cu binecuvantarea Sfantului Sinod, nu se afla tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizata.