A plecat dintre noi şi domnul profesor Mihai Tanasă, unul dintre ultimii „apostoli” ai învăţământului milencean!
La ultimele noastre întâlniri se simţea tot mai slăbit fizic, dar avea o voinţă de fier şi încerca să învingă teribila boală. Din păcate, nu a mai fost ajutat de fizic şi s-a stins discret şi împăcat.
Profesorul de română Mihai Tanasă a fost o prezenţă cu totul aparte, o autentică personalitate, cu o concepţie de viaţă şi de muncă şi o structură morală nu numai inconfundabilă dar şi uşor de recunoscut şi care s-a impus puternic prin tot ceea ce a făcut ca profesor, ca director de şcoală şi în primul rând ca om, ca părinte al tuturor celor care i-au fost elevi, pentru care el era deopotrivă ca un tată.
A lăsat o amprentă puternică asupra tuturor celor cărora le a fost profesor, colaborator sau prieten, chinuindu-se sa-i convingă pe aceştia că numai munca asiduă şi perfecţiunea este cheia rezolvării tuturor problemelor în viaţă, cheia succesului.
Era cultivat şi intransigent, iar sub solicitudinea şi amabilitatea pe care o arăta tuturor celor cu care lucra, se ascundea un critic aspru al atitudinii momentului respectiv, fiind în acelaşi timp neiertător cu diletantismul şi superficialitatea în muncă, cu semidocţii şi cu surogatul de cultură şi ştiinţă.
S-a dedicat muncii de profesor acumulând o impresionantă zestre de deprinderi extrem de precis însuşite, cu o consecvenţă neabătută de la normele profesionale.
Era serios dar avea un simţ dezvoltat al umorului. Era foarte ocupat tot timpul, căci muncea foarte mult dar avea timp pentru oricine.
Cert este că a fost cel mai apropiat de noi toţi dintre profesori, mult mai apropiat decât dirigintele, iar pentru mulţi mai apropiat decât părinţii.
Deşi trecerea timpului şterge, din păcate, încetul cu încetul imaginea omului care a fost, faptele sale rămân ori ar trebui să rămână în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut şi a viitorimii.
A ales să plece mai repede decât ar fi trebuit, dar cu siguranță milencenii care l-au cunoscut nu-l vor uita niciodată.
A fost un profesor model, un tovarăș de nădejde și un prieten adevărat.
Moartea, cu a ei coasă nevăzută, i-a curmat viaţa, răpindu-l din mijlocul familiei, din mijlocul celor dragi, prieteni şi colegi, din mijlocul sutelor de elevi care i-au trecut prin mână (12 ani ca director de școală şi peste 30 de profesor la catedră).
Cadru didactic cu o excepţională pregătire profesională şi morală, cu o sensibilitate aparte faţă de discipoli, ataşat şcolii milencene, prin plecarea lui la Cele Veșnice, şcoala din Mileanca rămâne mai săracă.
În 1997 s-a pensionat, iar împreună cu buna lui soţie, Geta, ducea o viaţă liniştită, fiind înconjuraţi cu multă plăcere şi bucurie de cei dragi, de prieteni şi de foştii colegi de cancelarie.
Simţea o bucurie enormă când toţi membrii familiei se reuneau cu diferite ocazii în casa părintească. Prof. Mihai Tanasă a trăit cu bucurie și cu detașarea proprie oamenilor mari!
Profesorul Mihai Tanasă s-a născut în Mileanca, la data de 1 noiembrie 1936.
Clasele primare le-a urmat în Mileanca.
După absolvirea clasei a IV-a, în anul 1946, urmează doi ani, 1946-1948, clasele I-a şi a II-a la Şcoala normală Hudești. După reforma învăţământului din anul 1948 urmează clasa a VII-a la Pomârla.
Între anii 1949-1953 urmează cursurile la Şcoala pedagogică din Șendriceni şi obţine diploma de învăţător.
La absolvire este numit învățător la Şcoala generală din Mileanca, judeţul Botoșani.
În perioada 1963-1966, Mihai Tanasă urmează cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic din Suceava, la fără frecvenţă, obţinând diploma de profesor de limba şi literatura română. Între anii 1971 – 1974 absolvă Facultatea de Filologie de la Universitatea București, specialitatea limba română- limba rusă.
În perioada 1 septembrie 1961 – 31 august 1975 a îndeplinit funcţia de director la şcoala din Mileanca.
Această perioadă este considerată de domnul profesor Mihai Tanasă ca cea mai rodnică din întreaga sa carieră didactică.
Din păcate timpul din dimensiunea noastră s-a sfârşit pentru domnul profesor, care pleacă dintre noi, lăsând un gol de neînlocuit în sufletele noastre.
Domnul l-a chemat la el pentru că avea nevoie de un dascăl vrednic!
Dumnezeu să-l odihnească și să aibă grijă de sulfetul lui Mihai Tanasă!
Iar nouă ne vei lipsi mai mult decât ți-ai închipuit vreodată! Dumnezeu să-l odihnească!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu