Frica de ...cooperativizare!

Frica de asociere a fost transmisă din generaţie în generaţie.
 În toate comunele ţării, Partidul Comunist Român a desfăşurat, în perioada 1949 – 1962, procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăţilor agricole private din ţară şi comasarea lor în ferme agricole administrate de stat.
 În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, prin aceea că a înglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă.
 În acea perioadă, numeroşi ţărani, atât săraci, cât şi mai înstăriţi, s-au opus acestei acţiuni, iar guvernul comunist a recurs şi la represiuni violente, ucideri, deportări, încarcerări şi confiscări ale întregii averi a celor implicaţi.
 Sistemul de agricultură socialist astfel constituit a intrat treptat într-o criză ale cărei efecte s-au simţit şi după ce regimul a fost înlăturat, timp în care s-au depus eforturi pentru reconstituirea proprietăţii private în agricultură.
 Colectivizarea din perioada comunistă are efecte negative şi acum asupra agriculturii, în special în mentalul micilor fermieri, care nu vor să mai audă de cooperativele agricole.
Chiar dacă ar obţine mai mulţi bani în situația în care ar produce şi vinde marfa împreună, sau măsurile pe care le pot accesa prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală le-ar aduce avantaje mai mari, sătenii se ţin departe de iniţiativele colective de acest tip.
 Drept dovadă stă numărul formelor asociative, dar şi numărul membrilor acestora.
 Chiar dacă, la nivel declarativ, mulţi spun că ar vrea să se unească să-şi poată vine marfa mai uşor, concret nu se întâmplă nimic.
 Cu toate acestea, constituirea cooperativelor reprezintă următorul pas în dezvoltarea agriculturii româneşti, aceste structuri asociative urmând să beneficieze de fonduri importante în următorii ani. “Ca să te asociezi, trebuie să ai şi cu cine. Ai nevoie de oameni corecţi, pentru că, în fond, este vorba de banii tăi, de viaţa ta şi a familiei. Este greu de lucrat cu oamenii.
 Dacă nu gândesc toţi la fel, efortul este degeaba, pierdere de bani şi de timp.
 În ceea ce priveşte situaţia CAP-urilor, nu cred că se vor putea pune pe picioare din nou asemenea structuri. Au fost bune, într-un fel, dar nu în totalitate.
 Țăranii nu au avut de câştigat”, ne-a spus un producător agricol din Codreni.
 Acesta a mai spus că, “la noi”, asocierea nu poate fi inițiată deoarece oamenii nu au încredere unii în alţii.
Chiar şi aşa, cu toată rigiditatea pe care o arată fermierii, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a adăugat că, în perioada următoare, intenţionează să discute despre avantajele cooperativelor cu autorităţile locale şi asociaţiile de agricultori din cât mai multe comune ale ţării.
 “Vrem să-i convingem pe agricultori să facă pasul următor în dezvoltarea agriculturii sau a afacerilor pe care le-au pornit, şi anume să constituie cooperative, prin care fie să cumpere în comun anumite bunuri, fie să lucreze sau să valorifice producţia pe care o obţin.
 Aceasta este dezvoltarea viitorului şi ea va fi stimulată şi cu fonduri, şi cu punctaj suplimentar în programul pe care îl avem în vedere, de dezvoltare a agriculturii până în anul 2020″, a declarat ministrul.
 Autorităţile locale din zona arondată Darabanilor privesc cu interes intenţia Ministerului Agriculturii şi consideră că vechile CAP-uri aveau rolul lor, iar agricultura se făcea într-un mod intensiv la acea vreme.
 În acelaşi timp, edilii comunelor nu văd cum s-ar putea trece din nou la acel gen de cooperative agricole.(ZdRm)