Dragobetele sărută fetele. Credințe și obiceiuri de 24 februarie

În 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, sărbătoarea populară a iubirii.
 Data marchează și începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își caută cuiburi.
În funcție de regiune, sărbătoarea este cunoscută și sub numele de „Cap de primăvară'', „Sântion de primăvară'', „Ioan Dragobete'', „Drăgostițele'', „Logodna sau însoțitul paserilor''.
 Zeu al dragostei în Panteonul românesc, Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă, sinonim cu Năvalnic.
 Este considerat, în credința populară românească, fiul Babei Dochia.
 Năvalnic și nestatornic, Dragobetele este închipuit ca un flăcău voinic, chipeș și iubăreț, ce sălășluiește mai mult prin păduri.
 Furându-le mințile fetelor și nevestelor tinere, Dragobetele a fost metamorfozat de Maica Domnului în planta de dragoste care îi poartă numele, respectiv o specie de ferigă, se arată pe site-ul http://www.crestinortodox.ro/.
 Dragobete este și un zeu al bunei dispoziții, de ziua lui organizându-se petreceri și prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne și chiar căsnicii. Odinioară, de Dragobete, satele românești răsunau de veselia tinerilor și peste tot se putea auzi zicala: „Dragobetele sărută fetele!''.