Cei 40 de Mucenici

Biserica noastră îi sărbătoreşte în data de 9 martie pe cei 40 de Sfinţi Mucenici din cetatea Sevastiei, din Armenia.
Ei au trăit pe vremea împăratului roman Liciniu, prigonitor al creştinilor. Erau ostaşi, de neînvins în lupte, dar şi tari în credinţă.
 Aflând conducătorul lor, Agricola, că sunt creştini, le-a cerut să renunţe la credinţă şi să aducă jertfe zeilor. Sfinţii au refuzat. Au fost chinuiţi în nenumărate rânduri, dar au răbdat.
 Până la urmă, Agricola a dat poruncă să fie scufundaţi în apa unui iezer de lângă cetate, aproape îngheţată, căci era iarnă. Se spune că unul dintre ei nu a mai rezistat şi, renunţând la credinţă, a ieşit din apă şi a fost dus într-o baie caldă, dar a murit.
 Unul dintre soldaţii de pază, în acea noapte, a văzut cum o lumină cobora din cer, încălzind aerul deasupra iezerului şi patruzeci de cununi luminoase au coborât din cer asupra mucenicilor.
Văzând că o cunună nu are deasupra cui să se aşeze, paznicul cel treaz s-a aruncat în apă, cerându-I Domnului să-l numere şi pe el în ceata Sfinţilor Mucenici. Mânios, Agricola a poruncit să le fie zdrobite gleznele. Sfinţii şi-au încredinţat duhul Domnului.
 Trupurile le-au fost arse şi oasele aruncate în lac, dar se spune că, după trei zile, Sfinţii s-au arătat Episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă.
 Creştinii s-au dus noaptea şi oasele au strălucit în apă, ca stelele, arătându-le unde sunt.
Le-au scos şi le-au îngropat cu cinste, la loc cuvenit.
 Obiceiuri de la sărbătoarea Mucenicilor
 Toată lumea îndrăgeşte sărbătoarea Sfinţilor Mucenici, dar mai ales copiii.
 Gospodinele pregătesc câte patruzeci de colăcei, numiţi, după numele sfinţilor, „mucenici“, îi duc la biserică să fie sfinţiţi şi îi dau de pomană săracilor, atât pentru sufletele morţilor, cât şi pentru sănătatea familiei.
Prin unele părţi din Bucovina, oamenii obişnuiesc, în această zi în mod special, să facă 40 de mătănii, câte una pentru fiecare sfânt, ca să dobândească, cu ajutorul lor, viaţă lungă şi sănătate.
Pentru că mucenicii gospodinelor împrumută ceva din sfinţenia sărbătorii, li se dă câteva firimituri din ei şi vitelor, să aibă lapte şi să fie ferite de rele, se ating pomii fructiferi, ca să rodească mai mult ca de obicei.
 Tot din această cauză, deşi nu muncesc ceva la câmp, din respect pentru sărbătoare, femeile de la ţară seamănă legume, mai ales ceapă şi varză, măcar într-o răsadniţă, pentru că au auzit ele din bătrâni că nu vor fi atacate de insecte.
 Ştiaţi cum se numesc cei patruzeci de Sfinţi Mucenici?
 Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.(Ziarullumina)