Sfinții Apostoli Patru și Pavel

 Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel marchează cea de-a doua jumătate a anului. Sân Petru este patronul agricultorilor.
 El este răspunzător de starea finală a recoltelor, el este cel care patronează căldura și ploaia, putând trimite grindină pe hotarele celor care nu respectă Tradiția.
 Fiind o sărbătoare de mare însemnătate pentru calendarul agricol, paza împotriva grindinei se realiza prin venerarea sfântului în cele trei zile de nelucrare, cu începere din 29 iunie.
 Petru a fost unul din primii discipoli ai lui Iisus din Nazaret.
 Simon Petru este considerat, în mod tradițional, ca unul dintre cei doisprezece apostoli.
 A fost fratele mai mare al apostolului Andrei.
Conform evangheliștilor Marcu, Luca și Ioan, Isus l-a numit ”piatră” (în aramaică, ”Kefa”), de unde și atributul de paznic la grindinei, pe care i l-au oferit țăranii de altădată. Însemnele sale distinctive sunt Crucea cu capul în jos și cheile Raiului.
Apostolul Pavel, de loc din Cilicia, a fost cel mai influent misionar creștin timpuriu.
 Este cunoscut, de asemenea, ca Pavel apostolul, Sfântul Pavel și Saul din Tars.
 Scrierile atribuite lui de biserică, epistolele pauline, formează o parte considerabilă a Noului Testament. Însemnele sale distinctive sunt Sabia cuvântului și Noul Testament.
 Fără contribuția și jertfa acestor Sfinți Apostoli, creștinismul nu ar fi ajuns marea religie din zilele noastre.
 Prin tradiție, cei doi Apostoli sunt considerați patronii spirituali ai celor aflați în detenție.
 Cu trei zile înainte de această dată, femeile în vârstă, pentru că ele nu mai erau robite de pofte trupești, râșneau boabe de porumb, pe care apoi le păstrau peste noapte, în vase de lut.
 A doua zi, mergeau la o apă curgătoare, unde spălau într-o sită boabele râșnite.
Drumul resturilor, plutind pe apă, simboliza călătoria sufletelor după ce au părăsit trupurile.
Seara, bătrânele pregăteau păsatul, fierbându-l cu lapte și zahăr.
Păsatul se punea la răcit, în străchini de pământ, deasupra presărându-se, în formă de cruce, mere rase sau tăiate în felii mărunte.
 Fetele de altădată se spălau cu apă atunci când cântau cocoșii în miez de noapte, pentru a nu li se înmulți pistruii.
 În această zi, femeile dădeau ocol lanurilor de grâu, dezbrăcate complet, pentru ca vrăbiile să nu mai vadă spicele și să mănânce boabele din ele.
De asemenea, se mai povestește că, în această zi, de Sân Petru, pe la miezul nopții, cerul se deschide și Sfântul Apostol Petru ar putea fi zărit, pentru o clipă, așezat de-a dreapta Tatălui.
 De Sfinții Apostoli Petru și Pavel, se dădea de pomană pentru cei morți, iar femeile trebuiau să ofere vecinilor și săracilor mâncare gătită, dar și vase de lut, pline cu apă. Se credea că, astfel, morții nu vor flămânzi și nici nu vor înseta pe tărâmul celălalt.(MsG_NT)