Pe 14 iunie, când în Calendarul creștin ortodox este pomenit Sfântul Prooroc Elisei, în Calendarul popular este menționată sărbătoarea lui Alisei.
Este ultima din sărbătorile dedicate Sfinților Mărunți, celebrați în perioada 10-14 iunie.
Pe 10 iunie este prăznuit Sfântul Mucenic Timofte, pe 11 iunie Sfântul Apostol Vartolomeu, pe 12 iunie Preacuviosul Onufrie și pe 14 iunie Sfântul Prooroc Elisei.
Sfântul Prooroc Elisei a fost agricultor. A fost chemat de Sfântul Ilie, la poruncă dumnezeiască, să fie îndrumat spiritual de acesta pe Calea îndumnezeirii. Sfântul Ilie i-a descoperit lui Elisei revelația dumnezeiască și a cerut cu lacrimi de la Dumnezeu ca îndoit să-i dea acestuia Harul prezent în el. Elisei și-a părăsit casa și familia și l-a urmat pe Sfântul Ilie până la înălțarea acestuia la cer, când i-a preluat cojocul și darul profetic.
Se spunea că Alisei fierbe piatra în foc și tot bate, dacă ziua lui nu este respectată.
În această zi nu se lucrează, căci ”Eliseu ține vântul să nu bată, iar dacă cineva lucrează, se pornește vântul tocmai când grâul înflorește și atunci îi scutură floarea și nu mai rodește”, scria etnologul T. Speranția.
Existau o serie de reguli care protejau țăranul de întâmplările rele din ziua lui Alisei.
Cine nu-l va ține va secera grâul cu spicul sec, deoarece ”bagă bob” spicului de grâu, îl pârguiește și-i grăbește coacerea. ”Grâul acelora care nu serbează această zi face boabe mici”.
Stuparii țineau ziua proorocului Elisei ”pentru sporul și sănătatea albinelor”.
Unii țineau ziua ca acestea să nu roiască sau, dacă roiau, să prindă roiul cu regina.
În multe zone, de Alisei se lucra numai până la amiază.
Se serbează ”pentru rodul grâului, pentru paza câmpului și împotriva grindinei”.
Se făceau rugăciuni pe lângă Sfântul Ilie, să-i apere de trăsnet.
Se ținea pentru grâu, să nu facă tăciune. ”Eliseu se ține ca să nu dea mană”.
Când oamenii lucrau în această zi, credeau că se mănează holdele și viile.
Prin alte zone, oamenii spuneau că ”Alisei e rău de ciumă, de friguri și de boli, de orbire”.
Îl țineau pentru rău de urs, adică aceia care nu-l serbau pe Proorocul Elisei aveau pagubă în vite de pe urma ursului.
Era și rău de lupi. Se ținea și pentru mușcătură de șarpe, dar și pentru ”ca vitele să nu fete viței cu picioarele strâmbe”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu