Acțiunea de “a scrie” ne duce automat cu gandul la tastatură, fie aceasta fizică, tactilă sau proiectata pe o suprafață anume.
Tehnologia ne schimbă constant obiceiurile si comportamentul, însă această tehnologie a fost posibilă si cu ajutorul intrumentelor de scris imaginate și folosite încă din Antichitate.
Astfel, ceea ce azi mai găsim numai pe la librării sau în ofertele firmelor de birotică și papetarie a fost odată instrumentul principal care facilita comunicarea între oameni, instituții și țări prin scrisori, mesaje, epistole și tratate.
Este vorba, bineinteles, de stilou, inventat odata cu aparitia papirusului candva intre 3000 si 2800 i.Hr., cu mult inaintea produselor de papetarie pe care inca le folosim.
La vremea respectiva, acesta era un instrument de scris rudimentar, fiind o bucata de papura sau trestie prevazuta cu o gaura tubulara centrala care putea absorbi o anumita cantitate de lichid colorat. La inclinarea stiloului antic sub un anumit unghi, respectiva cerneala primitiva era eliberata lent pe suprafata de scris.
Multumita vegetatiei abundente de pe malurile Nilului, scribii perioadei aveau intotdeauna la indemana instrumentele de scris ale vremii.
Saltul catre instrumentele de papetarie si birotica ale epocii moderne a fost facut atunci cand scrisul s-a desavarsit prin controlul caracterelor si finetea executiei.
Astfel, pensula cu par fin pe care o folosea civilizatia chineza a fost depasita ca precizie de catre introducerea instrumentelor de scris din pene de pasare, iar principiul trestiei de odinioara s-a pastrat.
Pentru mult timp, penita a fost instrumentul standard de scris pentru numeroase civilizatii, iar procedeul de confectionare implica o curatare temeinica a interiorului penei si apoi o aplicare progresiva a caldurii pentru a rigidiza pana.
Chiar daca penita metalica a aparut undeva la inceputul secolului al XIX-lea, metoda tot nu fusese imbunatatita: utilizatorul inca era nevoit sa inmoaie instrumentul de scris in calimara si putea scrie numai pana la uscarea cernelii din varf.
Un alt salt urias pe care l-a facut acest instrument de scris a fost in 1827, cand romanul Petrache Poenaru, absolvent al Politehnicii din Paris, a brevetat primul toc rezervor din istorie. Inventia sa a fost inregistrata la Viena, apoi la Paris sub titulatura de “Condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se insusi cu cerneala”. Inventia extrem de utila a lui Poenaru a incurajat industria papetariei sa tina pasul, astfel perioada imediat urmatoare cunoscand si avansuri decisive in ceea ce priveste suportul de scris, hartia.
Stiloul proiectat de roman inlesnea scrierea, eliminand scurgerile de cerneala sau zgarieturile pe care instrumentele precedente le lasau pe suprafata de scris.
Mai mult, acum exista si posibilitatea de inlocuire a unor componente din constructia stiloului.
Inventia lui Poenaru a dat sansa, cu cateva decade mai tarziu, unor imbunatatiri si perfectionari ce au creat standardul de scriere valabil pana la mijlocul secolului XX.
De exemplu, rezervorul de cerneala proiectat in 1884 de Watterman permitea reumplerea facila prin asemanarea sa cu o pompita actionata de un levier extern.
Odata cu imbunatatirile aduse, riscul inchegarii cernelii a scazut vizibil si scrisul a dezvoltat o estetica aparte.
In anii ’30, jurnalistul de origine maghiara Lazlo Biro, inspirat fiind de uscarea foarte rapida si fara urme a cernelii de ziar, a dorit sa tina pasul cu inovatiile din industria papetariei si a inventat un sistem care sa poata fi folosit cu un alt tip de cerneala decat cea a stiloului: pixul. Succesul pixului a fost asigurat de rezistenta acestuia si de faptul ca tipul vascos de cerneala folosita ii permitea utilizatorului sa scrie mult mai mult decat putea stiloul, iar cerneala se usca imediat.
Tehnologia moderna a privat industria de papetarie si birotica de gasirea unei rezolvari pentru scurgerea pastei pixurilor, iar scrisul este acum pe ecran.
Cu toate acestea, eleganta din mediul business inca presupune folosirea unor instrumente de scris de lux, cum ar fi stilourile cu penita placata cu aur sau seturile rafinate oferite de producatori de traditie precum Parker sau Waterman.(Msg_NT)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu