La momentul echinocţiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală.
Astfel, ziua va fi egală cu noaptea şi va creşte până la solstiţiul de vară.
La momentul echinocţiului de primăvară Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală.
Astfel, ziua va fi egală cu noaptea şi va creşte până la solstiţiul de vară.
Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine.
Descrierea de mai sus este valabilă doar pentru latitudinile nordice ale Terrei.
În emisfera sudică a Pământului, fenomenul trebuie interpretat invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice.
Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, şase luni.
Conform tradiţiei populare în această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură“. Specialiştii în Etnografie şi Folclor spun că în vechime se aprindeau focuri pentru “a arde” iarna şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii.
Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub forma Focurilor Sfinţilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu