Astăzi este sărbătorită Ziua națională Constantin Brâncuși, la 144 de ani de la nașterea sa.
Românul este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, fiind omagiat, an de an, la aniversarea naşterii sale, 19 februarie, printr-o zi dedicată, marcată la nivel naţional începând din anul 2016.
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, în satul Hobiţa (comuna Peştişani).
De la meşterii acestui sat, aşezat în partea de nord-vest a judeţului Gorj, pe drumul ce leagă oraşul Târgu Jiu de localitatea Tismana, şi îndeosebi de la tatăl şi de la bunicul său, a învăţat marele sculptor priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, prindea viaţă, potrivit www.muzeugorj.ro.
După şcoala primară, urmată în parte la Peştişani şi în parte la Brediceni, perioadă când a muncit şi ca ucenic la Târgu Jiu, Slatina şi Craiova, a reuşit să intre la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova (1894-1898), iar în 1895 a fost admis la specializare la secţia de sculptură în lemn a şcolii, se arată în lucrările "Membrii Academiei Române/1866-2003" (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003) şi "Constantin Brâncuşi", semnată de Mircea Deac (Editura Meridiane, 1966).
Doi ani mai târziu, în 1897, a călătorit la Viena, unde a lucrat în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă.
După terminarea Şcolii de Meserii, Brâncuşi a plecat la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte, pe care a absolvit-o în 1902.
În timpul studenţiei, a realizat lucrările "Bustul lui Vitelius" (1898) şi "Capul lui Laocoon", pentru care a primit medalia de bronz.
În 1904, a plecat pe jos spre Paris, făcând popasuri la Budapesta şi Viena. În anul următor, 1905, s-a înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din capitala Franţei, lucrând în atelierul de sculptură al lui lui Antonin Mercié.
După un an, a expus la Salonul de toamnă trei lucrări: "Copilul", "Orgoliul", "Portretul lui M.G. Lupaşcu".
Sărutul, prima operă importantă
În 1907, a petrecut o scurtă vreme în atelierul lui Auguste Rodin, notează www.icr.ro.
Părăseşte atelierul acestuia după doar trei luni, convins că „la umbra marilor copaci nu creşte nimic” şi închiriază un spaţiu pe strada Montparnasse, unde îşi amenajează atelierul. La trei ani după sosirea la Paris a sculptat "Rugăciunea".
În 1908, Brâncuşi a realizat "Sărutul", prima sa operă majoră, precum şi "Cuminţenia pământului".
În perioada care a urmat a lucrat mult, expunând la Salonul Oficial din Paris şi la Expoziţia "Tinerimii Artistice" din Bucureşti.
Lucrările sale au fost prezentate apoi în numeroase expoziţii din întreaga lume: Amsterdam, Boston, Chicago, Haga, Londra, New York, Paris etc.
Anul 1915 marchează o premieră în cariera lui Constantin Brâncuşi, primele lucrări în lemn: "Cariatide", "Fiul risipitor" şi altele.
De asemenea, a finalizat şi "Noul născut". În lucrările realizate în primele decenii ale secolului XX, se constată o esenţializare a formelor şi o concentrare maximă a expresiei ("Începutul lumii", "Prometeu", "Domnişoara Pogany", "Pasărea în spaţiu", "Măiastra", "Pasărea măiastră", "Începutul lumii", "Cocoşul" etc.).
Constantin Brâncuşi a acordat o importanţă deosebită luminii şi spaţiului, acestea devenind trăsături caracteristice ale lucrărilor sale.
Prima versiune a "Coloanei fără sfârşit" în 1918
În 1918, a realizat, în lemn de stejar, prima versiune a "Coloanei fără sfârşit", definitivată şi inaugurată mai târziu, împreună cu celelalte elemente ale Ansamblului Monumental "Calea Eroilor", la Târgu Jiu. Creat între anii 1937 şi 1938, în aer liber, faimosul ansamblu, emblemă a municipiului Târgu Jiu, este format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii şi a fost ridicat în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, fiind inaugurat la 27 octombrie 1938, scrie centrulbrancusi.ro.
Prostestul lui Brâncuși față de ocupația nazistă
În perioada următoare, Constantin Brâncuşi a refuzat să participe la orice manifestare publică, în semn de protest faţă de ocupaţia nazistă.
În România, în epoca socialistă, Brâncuşi a fost contestat, fiind considerat „un reprezentant al burgheziei decadente”, se arată pe site-ul webcultura.ro.
Artistul a refuzat să aibă o dublă cetăţenie până spre sfârşitul vieţii, dar, din cauza refuzului constant de a fi reprimit în România, a acceptat, în 1952, să devină şi cetăţean francez.
Cu toate că se bucura deja de recunoaştere artistică la nivel mondial, Brâncuşi a continuat să-şi ducă viaţa ca un simplu ţăran român, până în ultimele clipe din viaţă. În cugetările sale, artistul scria: „Dumnezeu este pretutindeni şi simţi asta când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, când te simţi umil şi când te dăruieşti. Eu mă aflu acum foarte aproape de bunul Dumnezeu şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână înspre El, ca să Îl pipăi! Nu mai sunt demult al acestei lumi. Sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup... mă aflu printre lucrurile esenţiale. Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu”.
Simţindu-şi sfârşitul aproape, l-a chemat la el pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxă din Paris, căruia, după ce s-a spovedit şi a primit împărtăşanie, i-a mărturisit: „Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”.
Moartea lui Constantin Brâncuși
Constantin Brâncuşi a murit la 16 martie 1957, la ora 2 dimineaţa, iar la 19 martie, a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.
Sculptorul român a dorit să lase moştenire României toate lucrările sale nevândute şi uneltele, dar autorităţile acelor vremuri au refuzat.
Abia în 1964, Brâncuşi a fost ''redescoperit'' în ţara natală, iar ansamblul monumental de la Târgu Jiu a putut fi restaurat, după ce fusese abandonat şi aproape dărâmat.
Din cele peste 200 de lucrări ale sale, foarte puţine se mai află în ţară (la Târgu-Jiu, Craiova, Buzău şi Bucureşti), majoritatea acestora putând fi admirate în cele mai mari muzee şi colecţii din lume.
La 3 iulie 1990, Constantin Brâncuşi a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, iar la aniversarea a 125 de ani de la naşterea sculptorului, anul 2001 a fost declarat, prin hotărâre a Guvernului României, Anul Brâncuşi, sărbătorit şi în cadrul UNESCO.
Considerând că misiunea artei este să creeze bucurie şi că sculpturile sale nu trebuie respectate, ci trebuie iubite, Constantin Brâncuşi mărturisea: „Eu am vrut să înalţ totul dincolo de pământ. Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar şi pentru cei orbi. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată”.(Sursa:digi24.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu