În fiecare an, în vinerea din Săptămâna Luminată, creştinii ortodocşi sărbătoresc praznicul Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea aceasta este în strânsă legătură cu Învierea Domnului, întrucât ea ne arată rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii noastre, Fecioara Maria fiind născătoarea Celui care este Izvorul sau Sursa vieţii şi a bucuriei.

 Această sărbătoare se referă la vindecarea în chip minunat a unui orb, care şi-a recăpătat vederea după ce Maica Domnului l-a îndemnat pe împăratul bizantin Leon cel Mare să-l ducă la un izvor aflat într-o pădure din apropierea Constantinopolului. 

Aşadar, Leon, mai înainte de a fi încoronat, a întâlnit un bătrân orb în grădina din apropierea Constantinopolului pe care l-a luat de mână spre a-l călăuzi. După ce au discutat despre Învierea Domnului, orbul i-a cerut lui Leon să-i dea apă şi apoi să-l ducă în cetate. 

Acesta a intrat într-un desiş din apropiere, unde credea că va găsi un izvor, dar a constatat cu tristeţe că acolo nu era apă. 

Şi pe când se întorcea, i-a răsunat în urechi un glas de sus care i-a zis: „Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi; şi vei cunoaşte îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici de multă vreme”.

 Făcând aşa cum i-a spus glasul Maicii Domnului, Leon a descoperit în cele din urmă izvorul, a luat apă din el, i-a potolit setea orbului şi după ce l-a spălat pe ochi, orbul şi-a recăpătat în mod minunat vederea. Mai târziu, Leon a ajuns împărat, aşa cum îi spusese Maica Domnului, şi în semn de mulţumire el a zidit o biserică lângă acel izvor.