Sfântul Ierarh Nicolae, apărătorul credinței și ocrotitorul celor necăjiți

 

Sfântul Nicolae, cunoscut de cei mici ca Moș Nicolae, este un exemplu grăitor al dărniciei împletite cu smerenia, al iubirii pentru Dumnezeu și semeni. 

Veacuri de‑a rândul, Biserica l‑a prezentat, în sinaxarele și slujbele bisericești, ca pe un mijlocitor al păcii și al iubirii milostive, dar și ca pe un dascăl al credinței ortodoxe. 

Așa cum troparul său îl numește, Sfântul Nicolae este „îndreptător al credinței, chip al blândeților și învățător al înfrânării”, virtuți esențiale în urcușul duhovnicesc al creștinului.

 Viața Sfântului Nicolae nu este doar o istorisire, ci o mărturie a lucrării lui Dumnezeu în lume, prin oameni. El ne arată că adevărata bogăție a sufletului constă în dărnicie sau generozitate, iar adevărata măreție se descoperă în smerenie. Generozitatea sa, care a rămas cunoscută în întreaga lume, a fost mai mult decât un act izolat de binefacere, a fost un mod de viețuire în comuniune cu semenii aflați în nevoi. Prin exemplul său, generații întregi de creștini au învățat că iubirea de aproapele presupune a fi permanent în căutarea ajutorării celor care se află în nevoi; că ține de fiecare comunitate și epocă să promoveze solidaritatea și iubirea darnică.

 De‑a lungul veacurilor, Sfântul Nicolae a fost considerat ocrotitorul și binefăcătorul celor mici, apărătorul celor nedreptățiți și sprijinul celor lipsiți de ajutor. Ne amintim de actele sale de milostenie: salvarea fetelor sărace de la o viață umilitoare, eliberarea celor condamnați pe nedrept, hrănirea poporului în vreme de foamete și apărarea dreptei credințe la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Toate acestea mărturisesc despre o viață creștină în care Evanghelia este trăită în fapte, nu doar propovăduită, iar „credința este lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6). 

Sfântul Nicolae este prăznuit de creștinii din întreaga lume în fiecare an, pe 6 decembrie. Peste 800.000 de români care poartă numele Sfântului Nicolae își sărbătoresc onomastica în această zi. Iată zece lucruri mai puțin cunoscute din viaţa Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei: 

1. Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara din provincia Lichia (Turcia). Numele său provine din alăturarea termenilor „nicao” (a învinge) şi „laos” (popor). Astfel, traducem numele Sfântului Nicolae prin sintagma „învingător/ biruitor al poporului”. Tatăl său se numea Teofan, iar mama sa, Nona. 

2. Conform Sinaxarului, după naștere a supt doar din sânul drept al maicii sale, miercurea şi vinerea ţinând post şi sugând numai o dată în zi, pe seară, după rugăciune.

 3. Unchiul său era episcop de Patara și, de aceea, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Sionului, unde a devenit preot, după ce a împărţit săracilor averea pe care o moştenise de la părinţi.

 4. Una dintre cele mai cunoscute minuni ale sale este cea a ajutorării unui tată care voia să-și dea fetele spre desfrânare, pentru bani. I-a aruncat noaptea, pe geam, trei pungi de galbeni, iar omul a măritat fetele şi le-a dat zestre, mulţumind Domnului pentru purtarea Lui de grijă. 

5. După moartea Arhiepiscopului de Mira Lichiei (astăzi, un mic sat din Turcia), Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu s-a arătat în vis, într-o noapte, episcopului bătrân, și l-a sfătuit să îl pună în locul său pe primul bărbat care va intra în biserică a doua zi. La început, Sfântul Nicolae a refuzat această demnitate, însă Mântuitorul i S-a arătat și lui în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să o accepte.

 6. În jurul anului 305 a fost întemniţat, alături de alți mărturisitori ai credinței, dar a fost eliberat imediat ce pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Sfântul Împărat Constantin cel Mare (305-335). 

7. A fost unul dintre ierarhii prezenți la Sinodul I Ecumenic, organizat la Niceea în anul 325 de către Împăratul Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie. Se spune că Sfântul Nicolae a fost atât de supărat pe concepția greșită a lui Arie, care susținea că Hristos nu ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci doar o creatură a Tatălui, încât chiar l-ar fi pălmuit pe acesta. 

8. Istoria bisericească nu a păstrat cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice, unele surse indicând anul 340, iar altele, 350. Știm doar că a fost ziua de 6 decembrie, aceeași la care îl cinstim pe Sfântul Nicolae până astăzi. 

9. În anul 1087, de frica invaziei musulmane, moaştele sale, care rămăseseră acasă, în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia. Ele au fost furate de către niște marinari italieni, cu gândul de a le duce la Roma. Contrar planurilor, pe drum Sfântul le-a dat de înțeles marinarilor că orașul Bari este locul în care vrea să rămână. Moaștele sale se află și astăzi în Basilica di San Nicola, un important loc de pelerinaj pentru întreaga creștinătate. 

10. Sfântul Nicolae este cunoscut ca fiind ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici. El este și patronul spiritual al Ţărilor de Jos, al Rusiei, al provinciei Lorena, precum şi al mai multor oraşe din vestul Europei, printre care şi Bari.