Se presupune că această bisericuţă ar fi chiar mult mai veche.
Dovezi în acest sens sunt două pietre de mormânt descoperite lângă biserică, prezentând inscripţii în chirilică.
Conform acestora, una dintre pietre a fost pusă în biserică, la anul 1665, de un ctitor, pe mormântul mamei sale, Maria.
Cea de-a doua piatră de mormânt, datând din 1831, a aparţinut lui Ioan Blezănuh.
În anul 1903 bisericuţa a fost desfăcută bârnă cu bârnă şi a fost mutată în cimitirul satului, pentru a servi drept capelă.
"Neavând aprobare de la Sfânta Mitropolie de la Iaşi", după cum consemnează documentele vremii, cei care au mutat-o au fost obligaţi să o aducă înapoi în sat, pe vechiul ei loc.
Ultimele slujbe în această biserică s-au ţinut în anii 1986-1989, interval în care biserica de zid de la Mileanca a suferit lucrări de renovare.
Lăcaşul este construit din bârne de stejar din codrii Gârbenilor, aflaţi în imediata vecinătate, pe talpă de stejar şi temelie de piatră de râu. Iniţial, acoperişul a fost de şindrilă.
Astăzi, bisericuţa este tencuită cu ciment pe exterior, iar în interior bârnele au fost zugrăvite.
De asemenea, în timp, şindrila de pe acoperiş a fost înlocuită cu tablă zincată.
Interiorul a suferit şi el câteva modificări. Catapeteasma originală a bisericuţei nu s-a păstrat. Cea care se vede astăzi datează din 1910, de la ultima reparaţie generală a lăcaşului.
În inventarul bisericuţei se păstrează câteva pomelnice, zugrăvite cu ulei, pe lemn, pe care sunt menţionate numele vechilor ctitori. Sursa: ” Constantin Mădularu, Biserica ”Sfântul Nicolae” din Mileanca”; Studiu monografic”, ed.Quadrat, Botoșani, 2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu